Pe unde am fost...

2011.OCTOMBRIE.13-15 Stana de Vale

2011-10-18T12:12:00.000+03:00

     Suntem pe drum din nou. De data asta sefu' ne trimite la o plimbare mai lunga, la invitatia celor de la Transilvania Tour de a vizita statiunea Stana de Vale, Hotelul Iadolina si ce mai e interesant prin zona. Dar sa le luam pe rand.

     In primul rand drumul este lung. De fapt nu e lung, este foarte luuuuung.

     Pe la 4 si un pic spre jumatate (dimineata) ne imbarcam eu, Cristi si Geo. Normal ca cei doi colegi buni sunt solidari cu mine si reusesc sa ramana treji, sa socializeze cu soferul din mine pentru a avea cel mai bun randament.

     Solidaritatea tine... putin, pana la Brasov. Unde, vorba aia, "pica ca mustele". Ce somn dulce au avut pana la Sighisoara. Cristi aproape imi sforaia in ureche, cred ca simtea nevoia sa doarma pe umarul meu. Noroc cu serpentinele, ca-l mai trimieam cu capul inspre geam.

     Dar vai, se face dimineata, cele doua muste se trezesc vioaie. Undeva, pe la o anumita ora ajungem in Medias, sa o culegem pe colega Simona care deja tremura langa valiza. De aici drumul continua prin Tarnaveni, spre Targu Mures. Prin bunavointa colegei Nicoleta ne dam intalnire la Ungheni, inainte de a intra in Tg. Mures.

     Pai era masina fara echipa completa. Se alatura gastii vesele si coleguta Sonia. Nicoleta zice ca 6 suntem prea multi si face cale intoarsa :)

     Salutari de la Ungheni!

"poza de-a lu' Cristi"

Drumul nostru continua spre Campia Turzii, unde intram pe simpatica autostrada numarul 3.

"poza de-a lu' Cristi"

Cristi e singurul care face poze; daca ma mai opream si eu ajungeam noaptea. Dar e destul de amabil sa-mi dea si mie din pozele lui. Doar daca ii recunosc meritele. Da. Sigur.

Dupa ce iesim de pe A3, trecem de Gilau, de Huedin si zarim un drum pe harta catre Stana de Vale. Prin Bucea. Ma scuzati de expresie, dar dumu e ca "bucea". Am fost avertizati, dar noi "batman, batman". Hai sa ne incercam norocul. Cate o bucata mai buna de asfalt ne da aripi.

"poza de-a lu' Cristi"

Oamenii din zona ne dezamagesc. Ca vom merge cu viteza intai. Pe la Barajul Lesu incepe gluma. Aici drumul e o gluma. Un sofer ne zpune ca vom merge foarte incet si cu grija sa nu lovim masina pe dedesubt. Si eram la doar 28 de km de Stana de Vale.

"poza de-a lu' Cristi"

Asta e, facem cale intoarsa, n-am pierdut decat o ora. Dar mergem putin spre Oradea si in Bratca facem stanga catre Beius, pe un drum proaspat asfaltat, peste Muntii Padurea Craiului. Serpentine, peisaje minunate.

Cristi mai combate durerea de posterior cu fotografiatul. Altfel face o cadere psihica.
De la Beius mai avem cam 26 km; drumul merge prin campie, Beiusul fiind situat la doar 180 m altitudine. Eeee, dupa vreo 10 km prin camp incep serpentinele. Dar ce urcare brusca, de la ~200 m la 1100 m altitudine, in doar15 km.

"poza de-a lu' Cristi"

Dupa 11 ore ajungem la destinatie.

Ne cazam rapid si suntem trimisi la pranzul intarziatilor.

E timpul sa vizitam locurile. Incepem cu prezentarea bazei de tratament.

Domn' Doctor ne este ghid. La final ne arata si sauna. Fetele sunt incantate. Domnul doctor de asemenea. Doar sa fie anuntat cu putin timp inainte. Sa se pregateasca. Cu lemne. Pentru sauna.

Plimbarea continua pe la Vilele Izvorul Minunilor. Pentru familii mari sunt excelente.

Si pentru familii cu adevarat mari: Vila Liliacul.

Nu ratam ocazia unei fotografii tip NOYLA: noi la Stana de Vale.

Dorin, gazda noastra ne invita catre Izvorul Minunilor. Pe drum mai zarim cladiri vechi cam abandonate. Aici vechea cladire a Postei.

Toamna s-a instalat bine, frigul e patrunzator.

Ce se poate face la Izvor? YOLA....

Sau se poate pune o dorinta. Neaparat insotita de o bucata de plastic cu minim chipul lui Caragiale pe ea intru fericirea celui care vine la izvor dupa aruncarea plasticului in apa...

Izvorul este impartit in 3: o treime curge liber, o treime asigura apa curenta in statiune, iar o treime este captata si transportata prin conducte catre fabrica de imbuteliere.

Tunelul are o lungime de ~1150 m si a fost sapat in doar cateva luni.

Brrr, se lasa frigul. Ne intoarcem catre hotel, trecem pe langa partia de ski si pe langa camping. Partia este tocmai buna pentru incepatori: cam 600 m lungime, dotata cu teleski, centru de inchiriere echipament si monitori.

Dar surpriza: nu intram in hotel; mergem la o tuica fiarta, langa foc. Tuica afiarta ajuta mult, Cristi stie. Hai noroc.

Pai nu merge si o gustarica? merge. Suntem invitati sa ne-o pregatim singuri. Simplu: pita picurata. Eu eram deja expert de acum aproape 2 ani, tot prin zona Apusenilor.

Asadar, se ia sunca, se baga in foc si cand incepe sa se topeasca se picura grasimea pe o felie de paine.

Mai mult sau mai putin. Apoi se adauga branza, rosii, ceapa coapta.

De la Stana de Vale transmite pentru dumneavoastra Florin Racoci (omul cu microfonul) si Nelu Gheorghe (omul cu camera), pentru Travel Mix. In curand ne vom vedea la TV; bine, la ce tampenii am spus eu si Cristi cred ca ne-au taiat la montaj de tot, au lasat sa se vada doar fetele.

Na, si eu in poza; asa e cand dai aparatul :)

Lupta cu colesterolul.

Ca sa nu plangem de foame (daca ne ferim de grasimi) ni se mai ofera o ocazie si in restaurant.

Dimineata vine repede. Putin alba.

Cristi isi doreste sa apara iar la TV; daca la Taraf Tv nu a prins locuri, a gasit la National Tv.

Prima oprire o facem la:

Ne este prezentata zona cu obiectivele cele mai importante.

Ne continuam drumul spre Chiscau - Pestera Ursilor.

Un alt popas, de data asta la un muzeu foarte interesant.

Acum fara cuvinte; va las imaginile; povestea muzeului o veti afla daca mergeti la fata locului ca asa-i frumos :)

Intrarea, dar si iesirea sunt gratuite :)
Exista totusi o mica cutiuta unde se pot depune banuti la iesire.

Ca sa ni se faca pofta de mancare vedem si pastravaria Chiscau.

Nelu filmeaza pranzul :)

Cristi viseaza la pranz.

Iar Florin ne spune ca merge cu mujdei.

Pana se prajeste domnul pastrav pornim catre:

Intrarea in pestera este amenajata foarte bine, cu loc de asteptare, un barulet, terasa. Pana acolo peisajele merita cate o pauza.

Pana ne vine randul la intrare... ma mai aleg cu o poza.

Apoi intram in "maruntaiele" muntelui. Pestera Ursilor.
Fara cuvinte:

Aici as putea face un comentariu: legat de vechimea subiectelor din fotografie. Dar nu voi comenta.

Cica noi nu apucam sa le vedem unite.

Ultimul urs din pestera care a vrut sa fuga:

Ultimii turisti din pestera; daca mai intarziam mult la poze ne inchideau cu ursu'.

Intunericul pesterii este inlocuit apoi de culorile toamnei.

Dupa un pastrav delicios prajit pe disc si scaldat in mujdei e cazul sa ne intoarcem sus in munti.

De la Beius, catre Stana de Vale.

Dupa masa e libera pentru plimbare. O mana de oameni plecam prin racoarea muntelui sa descoperim gloria de altadata a statiunii.
Doar biserica este mai noua.

O anexa a fostului Hotel Excelsior.

Martorul degradarii.

O mica parte a hotelului, cam o treime, ce a ramas in picioare.

Traseele sunt destul de lungi. Cam 8 ore dus-intors are cel mai scurt. Intunericul vine mai repede acum, nu prea e timp.

La cina festiva:

Dorin, gazda, nu se opreste din explicatii :)

Merge o cina fara muzica? nu merge.

Pauza de dans.

Dar nu prea mult.

Aici as fi putut sa-i chem pe cei de la National Geografic sa filmeze pinguini la Stana de Vale. Pe bune ca exista.

Cine se pricepe.... canta :)

Sambata ne hotaram mai greu sa pornim spre casa. Vremea se zvonea ca se strica. Sa te prinda iarna acolo nepregatit nu e de bine.

Simona, alias Tina Turner; o fi de la vant...

Ne intoarcem tot peste munti.

Ne oprim la o grota, dar nu aflam despre ce e vorba.

Cine are ochi buni zareste 2 caprioare; in dreapta capitei de fan.

Peisaj. La gard.

Peisaj, fara gard.

Toata lumea cu ochii dupa caprioare. Cristi baga zoom-ul, dar e dezamagit ca nu-s caprioare cu 2 picioare.

Timpul trece, ploaia vine si ajungem in Targu Mures. Daca tot suntem aici dam o tura scurta prin centrul orasului cu ghidele noastre Sonia & Nicoleta.

     Ne luam la revedere si pornim catre Sighisoara, unde Simona vrea sa coboare. Nu mai rezista cu noi pana in Medias :)
     Mancam o pizza imensa la baza cetatii insotiti de colega Cristina de la Medias, zisa si "kinder cu surprize".

     E tarziu, n-ar fi rau sa plecam spre casa. Pe la Brasov vitejii mei colegi de drum fac ce stiu ei mai bine. Dorm.

     Dar nu prea mult, ca e pacat sa rateze ninsoarea ce ne-a prins intre Brasov si Sinaia.

La final un scurt film de prin Sinaia.

Dupa multe ore ajungem acasa.

Multumiri: organziatorilor ca ne-au chemat si sefilor ca ne-au trimis!

2011.CTOMBRIE.02 Muntele Rosu

2011-10-10T13:48:00.004+03:00

Un weekend de toamna care se anunta frumos. Dar la munte nu a prea a fost.
Decat pe drum, aici aproape de Cheia:

Cum ma dau jos din masina cum locul meu este ocupat.

Norii se aduna asa ca hotaram sa urcam cu masina pana la Muntele Rosu. O decizie greu de luat in conditiile unui drum praf... De fapt, care drum?!

Din cand in cand mai apar cateva raze de soare, tocmai bune pentru a accentua culorile de sezon.

Tudor vrea sa guste putin din plimbarea cu rucsacul. Ne invartim pe langa cabana.

Dar este tentat sa mearga si singur pe jos.

Picnic pe iarba cu un biscuit :)

Vantul se inteteste si daca nu bate soarele e destul de racoare. Inapoi la masina.

Incepem sa coboram, doar ca in loc sa mergem pe infectul drum cotim la dreapta dupa vreo jumatate de km de la cabana. E un drum cu bariera (de data asta ridicata) care stiam ca ajunge in Valea Berii, langa fabrica de apa. Si pare intr-o stare mult mai buna decat cel pe care am urcat.

Si chiar este. Pietris, serpentine scurte. 1.7 km. E o varianta mai buna de coborare. La urcare, in curbe pietrisul e cam mare si probabil aderenta mai scazuta.

In Valea Berii Tudor serveste pranzul, cum altfel decat aruncand cu pietricele in paraias.

Dupa o aprovizionare cu zmeura din Cheia ne retragem intr-o poiana pe malul raului sa ne mai incalzim la cateva raze de soare si la un mic foc.

N-am facut vreun traseu, dar macar am iesit in natura.
Ne vedeeeeem!

2011.SEPTEMBRIE.27 Bran

2011-10-03T21:48:00.000+03:00

Plecati in delegatie. Eu si "Criti".
Reusim o fuga scurta de la locul faptei, pana la Castelul Bran. Pe care nu avusesem ocazia sa-l pozez cum trebuie.

De la castel am pornit inspre Rucar sa cautam alt unghi.

Toamna deja e instalata.

Dupa curba ajungem la Muzeul Vamii Medievale Bran.

Peste drum de muzeu gasim un podet de lemn si o poiana mare. Pare un loc bun de pozat castelul.

Si este.

Ne mai invartim noi prin poiana si zarim niste ziduri vechi.
Cristi zice ca sunt zidurile fostei vami dintre Transilvania si Muntenia. De ce sa-l contrazic?

Putin mai incolo, la marginea padurii, zarim o mica capela.
Deoarece in multe locuri din tara lipsa panourilor informative reprezinta o problema, nici aici nu scapam de acest lucru.

Povestea mai lunga o aflam de la un branean serios.

Regina Maria a dorit ca inima ei sa fie ingropata la Balcic. Asta s-a intamplat in 1938. In 1940 Romania a pierdut Cadrilaterul, iar familia regala a hotarat sa aduca inima in tara. A fost ingropata intr-un sarcofag de marmura. In 1968 comunistii au fost curiosi sa vada ce se gaseste ianuntru si au aflat: inima se afla in 2 casete, una de argint si una de argint suflata de aur. Au ajuns intr-un final la Muzeul National de Istorie al Romaniei.

Ne luam la revedere de la domnul cu palarie, nu inainte de a citi un mesaj al celebrilor silvicultori haiosi:

In weekend se anunta party mare cu ciobani:

Muntii Bucegi:

A urmat o seara linistita :)

Si o dimineata racoroasa.

Vorba lui Tudor: "Ne vedeeeeem!".

2011.SEPTEMBRIE.17-18 Coroana Moldovei la Slanic Moldova

2011-09-20T16:31:00.001+03:00

    Nu, n-am fost la tratament... suntem inca tineri.

     Am fost in plimbare. Spre bucuria lui Tudor in gasca mare, cu "Criti" si "Geo".
Cristi s-a ocupat de detaliile cu cazarea. Tudor de condus masina :))

Prin judetul Covasna se intampla ceva interesant:

     Fata s-a intimidat repede de zoom-ul lui Cristi si a fugit repede in curte sa ia un kurtos sa arunce dupa noi.

     Dupa ceva timp trecem si de pasul Oituz, ajungem in Targu Ocna, facem stanga spre Slanic. Undeva pe un deal, suuuus de tot zarim o turla de biserica. Poate o vedem la intoarcere.

     Ajungem in Slanic Moldova cu gandul de a ne lua repede un rucsacel in spate, sa facem o plimbare prin padure. Socoteala nu se potriveste... cu cea de la fata locului. Pai sa va zic de ce: gazdele noastre de la Hotel Coroana Moldovei, adica Dana si Adrian nu ne lasa sa plecam fara sa mancam ceva. Pana e gata ciorbita ni se prezinta si hotelul.

Un hotel tip "boutique", mic, cochet, avand fiecare camera decorata altfel. Este o cladire de epoca, restaurata exemplar, pastrand parfumul epocii aristocrate de altadata.

Pe langa cele 17 camere in hotel descoperim un jacuzzi, un restaurant la ultimul etaj, precum si o terasa vecina cu padurea.

Toate camerele au televizor, minibar si internet wireless.

Locul in care se afla hotelul este excelent: chiar langa izvoarele din statiune. Tot de aici porneste si "traseul celor 300 de scari".

Pentru a avea energie destula Georgianei i se intoarce cheita de la spate :)

Uite ca functioneaza.

Facem si poza de start, acum cand inca avem fetele zambitoare.

Pe aici vom merge.

Fotovanatoare de ... frunze...

In ciuda oboselii niciunul nu se odihneste pe banca.

Sa amintesc de mizeria din padure lasata de unii turisti? Bine, tac.

Dupa cele 300 de scari / trepte (am crezut pe cuvant, nu le-am numarat), poteca nu se domoleste.

Spre bucuria spatelui meu Tudor mai merge putin si pe jos.

Johnny Bravo la Slanic.

Cica asa se va bate cu ursul daca apare. Norocul lui ca pe jos si pe pantaloni e deja maro...

Pe cat de abrupt am urcat, pe atat de abrupt coboram. Pe Tudor l-a extenuat traseul; aerul bogat in aerosoli si ioni negativi a contribuit la viteza lui Ene pe la gene.

Mai pozam o floricica,

mai pozam o reptiluta,

o piatra...

Traversam Slanicul linistiti

sau nelinistiti; "ce ziceti mai? ca au dat drumu la baraj? sa traversez mai repede?".

Nu, nu e niciun baraj.

Pornim inspre statiune pe sosea.

citind "pildele" silvicultorilor

Ce avem noi aici? ceva pentru cititorii nu foarte tineri: niste scaune tip berarie / cofetarie / crasma.
Parintii nostri s-ar bucura sa mai stea la o masa din asta la fel cum faceau in tineretile lor pentru simplul motiv ca sunt aceleasi :)

Asta e un fel de "wall" de la facebook al silvicultorilor.

Dupa scurta vreme zarim pe partea dreapta aleea izvoarelor.

Izvorul numarul.... o fi izvorul tineretii si vietii fara de probleme. Sper sa nu fie izvorul 6. Cei ce au baut din 6 stiu la ce ma refer.

Tudor s-a trezit si a dat ordin catre ostire sa adune pietre multe. Toata lumea se conformeaza, nimeni nu comenteaza.

Plecam mai departe catre "Perla Moldovei" pe aleile care odinioara aratau ... ca acum :) doar ca ceva mai ingrijite, vopsite, aranjate.

Hai domn' primar, scoate niste fonduri si rezolva problema, ca e pacat sa le lasi asa.

Mofeta in sus

si daca nu esti atent, ultima mofeta in jos. Cu mainile pe piept.

Pentru pustoaicele de 80 de ani venite la tratament este pregatit un sistem de acces rapid la izvoare. Rugina ajuta la inlaturarea celulitei si la slefuirea tenului.

Dupa plimbare pofta de mancare reapare. Incepem cu un paharel de lichior de coarne si stam la povesti cu gazdele.

Singura problema cu restaurantul: e posibil sa plecati cu ceva kilograme in plus; portiile sunt maaaari. 2 feluri de mancare la o masa? da, poti manca, daca in prealabil ai facut foamea vreo 2 zile.

Cu burtile pline iesim la o scurta plimbare prin parcul din centrul statiunii. Parcul contrasteaza cu aleea izvoarelor. E excelent renovat. Deci se poate.

Cladirea este din 1894 si adaposteste cazinoul, discoteca, jocuri...

Frigul patrunzator ne trimite la culcare cam devreme.

Dimineata la micul dejun ne certam cu niste prajituri gustoase pe care le trimitem pe gat in jos rapid.
E timpul sa o luam din loc, din pacate.

Fiind devreme am zis sa urcam si la manastirea pe care o zarisem cu o zi inainte pe un deal. Aflam ca e vorba de Manastirea Magura Ocnei. Aproape de Targu Ocna zarim indicatorul la stanga; un drum de 2,5 km.

Si ce drum, ingust cat o masina, din loc in loc putin mai lat. Urca aproape 3 km numai in serpentine.

Detalii despre manastire AICI.

Iti dai seama imediat ca este manastire de maicute. Plina de flori, curatenie...

Putin mai jos de manastire se gaseste Monumentul Eroilor Nationali inchinat eroilor din 1916-1918. Pe frontispiciu sta scris "Spuneti generatiilor viitoare ca noi ne-am facut datoria!". Putina ironie catre generatia de azi? :))

Targu Ocna.

Urmatoarea oprire: Salina Targu Ocna.
Platim intrarea 18 lei/persoana, ne urcam in microbuz si da-i la vale. Spre deosebire de Salina Praid unde drumul este aproape drept aici se coboara in serpentine.

Dupa ce vizitezi o salina mai mare asta nu prea te mai impresioneaza. Mai ales ca tariful este aproape dublu fata de Praid.

Johnny Bravo isi continua aventura si prin "pesteri".

Noi ne relaxam putin.

Formatia de balet a salinei. Din pacate n-am recuperat banii pe biletul de intrare, deci n-au prestat bine.

Cristi nefiind convins ca e in slaina a facut niste teste; cel mai concludent:

Clar, nu e pestera.

     Dupa ~ 1 ora ne inghesuim in autobuzul galben care ne scoate la caldura. Salina are constant 12-13 grade asa ca un hanorac e binevenit.

     Ultima pauza o facem in Targu Ocna la pizzeria "La Michelle". Pizza buna, mare, servirea rapida.

     Pe drum mai pozam una, alta.

Evitam Valea Prahovei, mergem prin Cheia si ajungem seara acasa obositi.
Vorba lui Tudor, nani pat.
Un weekend reusit.

Urmeaza.... gasim noi ceva :)

2011.AUGUST.27. Valea Azugii cu bicicleta

2011-09-01T09:54:00.001+03:00

     Am fost noi la mare, dar tot la munte parca e mai bine.

     Aveam in plan o plimbare cu bicicletele pe langa Azuga, mai precis pe unul din traseele de la concursul de MTB organizat de Surmont prin iulie. Adica pe traseul cel mai usor. ~25 km, cu ~400 m diferenta de nivel pozitiva, Valea Azugii si Valea Limbasel.

     Reusim sa ajungem devreme in Azuga (am plecat devreme din Ploiesti ca sa nu prindem cozi mari la podul la care se lucreaza la intrarea in Sinaia). In Azuga am mers pana s-a terminat asfaltul si incepe forestierul.

     Ne pregatim bagajul, castile, ochelarii, mancarea, apa...

Din fericire nu e canicula, pe la umbra e o racoare excelenta pentru noi; pe Tudor il imbracam cu manecuta lunga :) ca el nu face miscare.

Ne mai oprim din cand in cand la o poza.

Sau la apa si pietre, ca sa nu iasa scandal.

"Esti atent? Uite cum se face:"

"se cauta o piatra"

"si se invata sa zboare si sa inoate"

"cu putere maxima"

"ai inteles, da?"

Mai mergem, ne mai oprim; Mihaela e cu ochii dupa zmeura, iar Tudor o mananca la fel de bucuros ca un urs.

Locul ideal de pranz:

Antrenamente :)

Drumul continua pe malul paraului; e o urcare usoara care nu pune probleme. Dupa jumatatea traseului apar cateva serpentine cu o urcare mai pronuntata, dar care cu putin efort merg facute pe bicicleta.

Dupa urcare ajungem la intersectia cu poteca dinspre Cabana Susai. De aici traseul nu mai urca, ci incepe o usoara coborare.

Multumita celor de la Surmont traseul nu pune probleme de orientare; au lasat indicatoarele pe traseu, trebuie doar urmarita sageata colorata (in functie de traseu). Frumos din partea lor :)

     Dupa cateva minute de coborare ajungem la bifurcatia cu forestierul care urca din Predeal catre Susai; facem stanga vreo 10 metri apoi lasam drumul acesta si facem brusc dreapta. De aici incepe o coborare excelenta de vreo 7-8 km, fara denivelari importante.
     Nu ne-am mai oprit la poze deoarece era cam racoare prin padure si ne grabeam sa ajungem la soare. La coborare Tudor a adormit. Grea pozitie de dormit in scaun, dar viteza si leganatul au fost mai puternice :)

     Ajunsi la masina Tudor isi continua somnul inca jumatate de ora, inainte de o ultima repriza de apa, pietre....

Mai revenim cu siguranta pe aici.

2011.AUGUST.18. La mare, la Mamaia

2011-08-29T14:46:00.000+03:00

Era sa uit: am fost la mare :)
Gasca mare, de copii.

La Mamaia, Hotel DORNA; de recomandat; cazare foarte buna, mancare excelenta. Pentru rezervari ma puteti cauta :)

Dani si Sonia

Eu cu "marinarul" Tudor.

Radu.

O gustarica intre 2 valuri.

"Cand ma fac mare iau placa asta din spate si ma plimb pana la bulgari!".

Delfinul Sonia in actiune.

"Valurile astea fac misto de mine; vin si cand sa le prind o iau la fuga inapoi. Hmm... sa le mai studiez putin."

"Sper ca ratele astea doua sa nu fie cina noastra. "

Retrasi langa piscina, la umbra.
Program de ... vacanta: papa, apa, nisip, plaja, papa, nani....

Cat sa mai rezistam la soare si plaja? Doar ne plac inaltimile. Aici, la inaltimea autobuzului "fara capac".

Dupa o plimbare de 4 lei din Mamaia in Constanta:

Dana, Cristi, Sonia si Radu.

"Hai draga mai repede, sa-ti arat vapoarele din port!"

Ce pacat de Casino, arata ca dupa razboi. Se pare ca perioada trista va lua sfarsit, l-a preluat ministerul de resort sa-l revigoreze.

Si inapoi la plaja.

"Ce ziceai mai Radule? ca aici e pranzul nostru? Pe bune, nu-l vad. Ori a trecut granita la vecini...

...ori ... aaaa, uite-l ma, face plaja. "

5 zile la mare ajung. :)

Ne asteapta muntele!

2011.AUGUST.14. Valea Berii - Cabana Ciucas

2011-08-20T15:39:00.000+03:00

     N-am mai fost de mult la plimbare cu rucsacul, nu-i asa?
     Pai hai la o tura prin Ciucas, mai lunga... sau mai scurta. Am vrut mai lunga, dar a iesit mai scurta. Ne gandeam sa urcam pe Varful Ciucas, poate prin Bratocea, dar am ajuns cam tarziu la intrarea pe Balea Berii.
     Nu ne-am miscat nici prea repede pe drum; in final a fost o tura pana la Cabana Ciucas.

     Am parcat masina langa fabrica de apa Keia, de la intrarea pe Valea Berii. Multe masini, cine nu gasea loc de parcare sau mai dorea sa mearga cu masina, trecea de bariera si parca mai sus, chiar si langa Fantana Prof. Nicolae Ioan.

Am bocanci, pot si eu sa urc :)

Vremea a fost excelenta!

Uff, era sa uit. Cristi s-a dus sa prinda un rechin (cred ca a prins mormoloci) si doar Geo s-a incumetat sa mearga cu noi. N-a zis clar daca va mai merge si alta data :)

Drumul e cam... nu stiu cum sa zic... e forestier cu pietris. Asta n-ar fi o problema daca cei care merg cu masina nu ar trece in viteza maxima, in felul acesta facandu-te plin de praf. Asa, macar de bun simt ar fi frumos sa incetinesti cand treci pe langa cei ce urca pe jos.

Si daca tot am plecat tarziu pranzul a venit repede; si cel mai bine mancam pe malul paraului.

Unde m-au adus astia ma?!?! Trebuie sa par ok, sa zambesc, nu trebuie sa vada ca pe fata mea scrie "m-as intoarce la masina".

A fost un weekend aglomerat. La fantana erau grupuri multe.

Deja de aici regretam disparitia potecii. Urcusul e abrupt, pietrisul cu nisip nu este grozav de aderent, iar baietii cu 4x4 care merg spre cabana fac praf cat cuprinde; nici macar soferul care face ture cu G-ul pentru cabana nu pare interesat de cei ce merg pe jos (ca doar urca gratis); hai ca la urcare inteleg, trebuie s-o calce ca sa aiba putere; dar sa mergi la vale cu viteza, doar ca sa-i umpli pe toti de praf (unii cu copii mici dupa ei, veniti la o plimbare prin natura), asta n-am s-o inteleg; se vedea pe fata soferului ca e plictisit si scarbit de atatea drumuri, dar si turistii aia care merg pe jos mai lasa si ei un banut la cabana, mai un suc, mai o ciorba...
La 10 lei un drum/persoana cu G-ul, cred ca merita sa faca fata aia....

Uraaa, suntem toti :)

Noua cabana pare ca se integreaza bine in peisaj, chiar daca unii nu par de acord cu asta; decat niste ruine de cabana devastata, mai bine un loc civilizat unde te poti opri.

Tudor si-a gasit repede partenera de joaca.

Spiritul vechii cabane este prezent in cea noua.

Tarifele de cazare:

Intrarea in cabana

Atmosfera era civilizata si linistita; nu se auzea muzica, nici macar in surdina. Sa speram ca va ramane asa.

De la cabana, fiind deja tarziu nu ne mai ramane decat sa facem cateva fotografii si sa o luam la vale.

Pot sa urc singuuuur

Haideti mai, ce va miscati asa incet?

Nu ma prindeti!

Tigaile si Varful Ciucas (in spate).

Picnic cu masina :)

Pentru feisbuc :D

Tudor ma aranjeaza ca sa dau bine la poza.

Gata!

Ce norisor interesant.

Daca ai cu ce... poti...

Pai si a venit apoi coborarea aia naspa pe drumul pe care am urcat. Vorba aia, la coborare se fac accidente. Geo stie :)
Cel mai bine e sa cobori pe urmele de masina, ale caror cauciucuri arunca nisipul si pietrisul si lasa in urma doar pietrele bine infipte in pamanat; alea mai dau o oarecare aderenta.

Ne retragem pentru scurt timp intr-o mica poiana aproape de sosea, pentru inca o tura de apa-pietre.

Si o mica gustare.

Zambet fortat ?! Oare ?!

E cam gata plimbarea noastra. Ne intoarcem pe racoare cu speranta ca va trece multa vreme pana vom face drumul asta din nou.
E mai bine pe poteca.

Geo, mai mergi ma? :p

2011.AUGUST.05 Road Trip, ziua 3 - Transalpina

2011-08-15T16:17:00.000+03:00

     A venit si ziua 3, ultima zi a minivacantei.
     Ne trezim de dimineata ca avem drum lung si frumos. Iesim din Alba, iar in Sebes facem dreapta catre Obarsia Lotrului.
     Drumul merge de-a lungul Vaii Sebesului strajuita de dealuri inalte si impadurite.

Lacul Bistra.

Lacul Oasa.

     Pana la Obarsia Lotrului drumul merge prin padure, avand si cateva serpentine catre final.
     La Obarsie facem un popas la terasa-restaurant. Se mananca bine, mult si deloc scump :)

     Cu burtile pline plecam catre Ranca, pe cea mai spectaculoasa parte a Transalpinei.

Suntem in Muntii Parang si ne place :)

Ce racoare e aici, ce adiere de vant :)

Drumul e incredibil... are pante mai accentuate decat Transfagarasanul, serpentine inguste, este destul de tehnic. Lipsa parapetilor iti ofera si o senzatie ... interesanta sa zicem :)

Spre norocul nostru ceata sau norii ne-au ocolit. Pentru scurt timp ne-am aflat sub plafonul de nori.

Aproape de Ranca.

In drum spre Novaci.

Informatii complete despre Transalpina se gasesc pe www.transalpina.biz

Ultimpul popas al zile a fost la "Muzeul Trovantilor", intre Horezu si Ramnicu Valcea, mai exact la iesirea din localitatea Costesti.

Si apoi spre casa.

Ce frumos a fost! Tudor a zis ca vrea inapoi la munte. Uraaa!

2011.AUGUST.05 Road Trip, ziua 2 - Transfagarasan si Alba Iulia

2011-08-11T14:56:00.000+03:00

Ziua 2.
Dupa ce ne trezim ne aruncam un ochi pe geam sa ne binedispunem:

Dupa micul dejun mai lenevim putin in leagan, motiv pentru a mai face cateva fotografii in lumina buna a diminetii.

Si cum avem un "program" cat de cat, trebuie sa o luam la vale. Pardon, la deal deocamdata.

Ne pozam si la cascada pe care o vedeam de la cabana, undeva sus, deasupra drumului.

Cabana Capra.

Si am tinut-o tot asa pana sus la Balea Lac; mai megeam putin, ne mai opream la poze...

Ar fi greu si pacat sa mergi repede pe aici. Soseaua, peisajele sunt incredibile, merita savurata fiecare suta de metri.

Dupa traversarea tunelului de la Balea parcam masina intr-una din cele doua parcari; 5 lei taxa.

Lacul Balea si Cabana Balea Lac; din pacate lumina nu a fost in avantajul nostru la acea ora.

Balciul si aglomeratia ne fac sa nu zabovim prea mult. Ne asteapta in continuare drumul minunat.

Un punct mic, rosu, numit telecabina, pe care Tudor l-a botezat "zboara suc" - telecabina fiind rosie cu reclama la Coca Cola. Deci sucul zboara, da?

La Balea Cascada, unde cu greu gasesti parcare, il punem pe Tudor in rucsac ca ii era dor de o plimbare. Din pacate nu am ajuns pana la cascada caci se facea tarziu si pranzul se apropia cu viteza si noi nu vrem sa ne zica Tudor ceva de dulce...

Asa ca ne oprim pe malul paraului, unde Tudor face ce-i place lui mai mult: arunca cu pietre in apa :)

Iesim pe la pranz de pe Transfagarasan, pe la Cartisoara. Merita facut acest drum neaparat!

Se face deja tarziu, burtica tipa de foame asa ca ne indreptam spre Alba Iulia. Pentru papica ne oprim cu 15 km inainte de intersectia cu soseaua care vine de pe valea Oltului, la Hotel Fantanita Haiducului.
Frumos loc, mancare excelenta. De foame n-am mai avut chef sa pozez, dar am pus 2 foto de pe site-ul lor: www.fantanitahaiducului.ro

O idee interesanta - meniul de copil: 25 lei - cirobita, piept de pui la gratar cu cartofi (noi am ales haiducesti), profiterol si o doza de suc. Portia? mare, pentru un copil mare. Tudor nu putea in niciun caz sa manance atat.

Ne-a placut, ne vom opri si alta data.

Iata-ne ajunsi si la Alba Iulia. Mergem prima data sa ne cazam si sa lasam bagajele. Am ales Hotelul Parc si nu am gresit deloc :)
Conditii foarte bune!

In 3 minute de mers pe jos de la hotel eram deja la intrarea in Cetatea Alba.

Orasul Alba Iulia vazut de sus, din Cetate.

Hai ca strajerul acesta pare pasnic, sa ne pozam.

Sau nu.

Parca vrea sa zica: "cine intra nu mai iese".

Locurile de belvedere foarte frumos organizate.

De fapt toata Cetatea este foarta frumos aranjata, gazonul impecabil, aleile perfecte. E un proiect reusit.

Noi am urmat Traseul celor 3 fortificatii. Taxa este de 5 lei/persoana.

In tunelul care coboara spre tunuri Tudor s-a gandit sa testeze temperatura becului. Se pare ca a fost cam ridicata. S-a ales cu o basicuta la deget.

In drum spre farmacie dupa crema :)

Catedrala.

Si daca tot a facut buba si a stat sa-l dam cu crema merita si o inghetata.

Ce, numai tati sa aiba aparat foto? Am si eu, de la Alina.

Uite cat s-a facut ora... Hai la masa.

Nu, nu mancam poneiul.

O "terasa" interesanta. Pana si frigiderele erau ascunse sub coviltir, sa nu strice aspectul. Imi aduc aminte ca acum cativa ani am vazut intr-o "stana turistica traditionala" o mare vitrina frigorifica rosie, de la celebra bautura racoritoare. Parea asa de traditionala... Uite ca se gasesc solutii ingenioase.

Duceti-ma la hotel ca mi-e fomita. Hai, pas alergator.

Reintorsi la hotel ne-am parcat in restaurant.
De foame nu am mai facut poze :)
Recomand pieptul de curcan cu sos "Cafe de Paris". Aaaa, si papanasii. Multi si buni.

foto www.hotelparc.ro

Somnul a venit repede.
Era normal dupa o zi plina.

Ne vedem in curand, pentru a treia zi si ultima din acest minitur.

2011.AUGUST.05 Road Trip, ziua 1 - TRANSFAGARASAN

2011-08-09T14:12:00.001+03:00

     Minivacanta de 3 zile.
     Si multi kilometri. Avem in plan Transfagarasanul si Transalpina, 2 drumuri exceptionale. De data asta doar cu masina si cu rucsacul.
     Vremea se preconizeaza a fi frumoasa; doar pana la Targoviste ne ploua putin. Am zis Targoviste? auci! mai nea primaru', mai nea politaiu', daca deviezi circulatia ca inchizi un bulevard, pune naiba un indicator, sa stie omu pe unde sa o ia; si mai turnati naiba niste asfalt pe centura aia pe care am testat-o la intoarcere, ca de carne sa nu va faceti grija, v-am umplut eu frigiderul.

Sa revenim. In drum spre Curtea de Arges.

In Curtea de Arges, Biserica Domneasca; popas scurt, Tudor vrea plimbare cu rucsacul.

Manastirea Curtea de Arges.

Ups, Manole stie ce e aici; de fapt cine e aici; e Ana...

Nu stam prea mult caci ne asteapta putina miscare la Cetatea Poenari. Undeva mai jos de Vidraru, in Capataneni (ultima comuna inainte de Vidraru).
Despre Cetate se gasesc multe informatii pe net, asa ca nu insir aici cu copy/paste legenda. Spun doar ca era unul din "locurile de joaca" ale lui Vlad. Vlad Tepes.

Din sosea pana sus sunt 1480 de trepte. Motiv de bucurie pentru Tudor, care se face comod in rucsac.

Popaaaaas. Noi putem spune ca am urcat mai putine trepte, deoarece pe primele le urcam "cate 2", fiind prea marunte pentru pasul nostru.

Incurajare...

Dupa ~194 m diferenta de nivel si 30 de minute de la sosea, ajungem la cetate.

Achitam cuminti "birul" de 5 lei perechea de picioare si ne avantam spre "cuibul de vulturi".

Tudor credea ca aici e topogan; cu greu il convingem ca nu e.

...spre Vidraru ...

Salutari de la Poenari!

Sper ca nu e de pe vremea lui Tepes...
Cred, totusi, ca nu a platit biletul de intrare.

In ciuda lui Indra "indianul", sau al lui Tlaloc "aztecul" (asta daca om fi in luna Tozoztontli) ploaia a refuzat sa ne strice vacanta, iar "japoneza" Amaterasu ne-a ocrotit mereu.

Lacul si Barajul Vidraru.

Simbolul electricitatii - statuia lui Prometeu

Aglomeratie mare, masini, turisti. Dupa cateva fotografii plecam mai departe, spre destinatia finala a zilei - Cabana Capra.

Drumul e prost, cu gropi si cratere de la baraj si pana pe la coada lacului; dupa aceea e bun, asfalt proaspat.

Cam asta vedeam de la cabana.

Frumos loc, leagane, topogan, spre bucuria lui Tudor.

Cabana e ok, am primit o camera maricica, apa calda; peste noapte e cam racoare, dar e totusi august asa ca e suportabil. Restaurantul nu se ridica la nivelul cazarii; ori lipsuri in aprovizionare, ori lipsa unui bucatar priceput...; doar prin bunavointa ospatarului am primit cartofi "natur"; dar erau cam prea "natur", probabil bucatarul era in vacanta si ajutorul nu stie timpii de fierbere. Micul dejun a fost satisfacator; noroc ca a fost cabana plina si a fost bufet.

Una peste alta, e un loc frumos, merita stat macar o noapte.

Cam atat pentru prima zi. Nani ca suntem obositi :)

Maine mergem mai departe.

Stati pe aproape!

2011.IULIE. 9-10 Cheia - Valea Stanii cu bicicleta

2011-07-14T23:05:00.001+03:00

   Cod galben de plecat la munte!
   Premiera: Tudor cu cortul. Noi nu mai fuseseram de cativa ani cu cortul, Tudor dadea semne ca e amator de cort asa ca hai sa-l testam. Si cum gasca cu surori, soacre, socrii si tot alaiul se hotaraste sa fuga de caldura la Cheia, pe malul apei, ne decidem saii insotim.
   Asa ca sambata dimineata ajungem si noi in poiana "minunata". Minunata vine de la 'Minune (sau mai degraba "Salam", il stiti, prietenul... conlocuitorilor... ala care zice ca el canta dar de fapt se vaita...). Asta aveam sa aflam mai pe seara, ca dimineata doar am lasat bagajele, cortul, masina si ne-am urcat pe biciclete, cu Tudor in "fotoliu" catre Valea Stanii.

La intrarea pe forestier ne intalnim cu Georgiana si Cristi, alias "Geo" si "Criti" in dialectul "tudorian".
Avem timp si de o poza.

   Si pornim la druuuuuuuum.
   Pana dam de urcare e bine.

   Caldura isi face simtita prezenta, umbra nu e prea multa.

Asa ca in curand incepem sa pedalam din greu.

Si la prima umbra deasa facem pauza.

Hmmm, m-ai vazut? banana asta o pun deoparte, o iau pentru tati, sa o pape mai incolo, daca tot face atata efort sa ma plimbe :)

Baaaaaiiiii! Nu ziceati ca mergem pe Valea Stanii?!?! Ce dracu' vale e asta care urca baaaaaiiiiii?!?!
Spuneti-i Urcarea Stanii!

La noi motivul pauzei e altul: "acem pipi".

Hai la val....., pardon, la deal. Hai ca mai e putin pana incepem sa coboram.

E misto aici in scaun! Dar de ce ne-am oprit?

Si dupa atata urcare ajungem si in firul vaii, pe langa paraul Telejenel.

(poza facuta de Cristi)

Inca cativa kilometri pe plat sau usor in urcare si ajungem si la destinatie.

Dupa ce ne aprovizionam cu apa de la "vecina", ne retragem in poiana, la umbra, pentru un mic picnic.

Si pentru joaca, normal.

Si o mica sesiune foto:

Hai sa apara si "Criti" in poza.

Dupa pauza trecem iar pe la "vecina" sa ne mai dea o galeata de apa, ca-i drum lung inapoi.

Pe drum ne intalnim cu "ship - oita", cum zice Tudor.

Si tare ne bucuram ca le vedem. Asta pana cand s-a apropiat o oaie mai mult de bicicleta si a inceput Tudor sa tipe la ea sa-i lase bicicleta in pace. :)

Pai si vaca sa nu apara? Uite-o ca vine, cu toate neamurile ei.

Motiv de bucurie iar.

Vacarul. (in plan secund).

   Pai si cam asta a fost. Pana la final a fost coborare multa.
   Pe total am adunat 30 de km, Tudor fiind tare incantat.

   Placerea lui a continuat cu dormitul in cort. Placerea noastra s-a oprit seara la cort din cauza conlocuitorilor care nu au auzit de civilizatie si bun simt. Dar au auzit de watti, volum maxim, salam si alti carnati...
Sa le stea....

   A doua zi plimbare scurta prin Cheia si padure.

   Poze facute de mine si Cristi. Deoarece a inceput sa faca si Cristi poze mai bune ar fi trebuit sa scriu sub ele care sunt ale lui si care ale mele. Dar mi-e lene.

2011.IUNIE.12 Concurs MTB Cocorastii Misli

2011-06-14T13:29:00.002+03:00

Dupa atatea "antrenamente" a venit si ziua in care sa ne aratam adevaratul talent.
Pauza de ras
:))

Gata.

Concursul de MTB; organizatori: Clubul Sportiv de Orientare Valea Prahovei si Clubul Race Tech Ploiesti.

Impreuna cu Cristi si cu Andrei ca "adversari" si cu Georgiana ca asistenta (nu tehnica, ci foto) ne infiintam dimineata plini de speranta la start.

Ultimele ajustari: Andrei zice saru'mana pentru un suport si un bidon capatat.

In poza asta am fost si noi primii :)
Observati cum tin franele apasate ca sa nu fuga bicicleta; altfel terminam traseul inainte sa se dea startul.
Pauza de ras iar :))

Gata? Gata!

Pai hai!

La viteza pe care o aveam Georgiana avea timp destul de pozat floricele.
A uitat ca poate sa arunce cu bete la spitele concurentilor...

Viiiin!

Aoleu, e la deal!

Vine si Cristi.

Nu, nu merge pe langa bicicleta; e doar o iluzie optica :))

Uraaa, uite apa; fac pauza sa respir putin mai incet ca parca respir prea repede...

Cristi ma urmareste.

Andrei nu.

Si o tinem asa pana la final; 4 ture de cate 6 km; 100 m diferenta de nivel pe tura; cu o saptamana inainte parca era mai usor; acum cand am incercat sa mergem tare ne-am dat seama ca nu e chiar asa; cel putin nu pentru noi. Deh, antrenamente nu...

Si daca tot nu ne-am putut detasa unul de altul trecem linia de sosire de mana, intr-o ora si 54 de minute.
Inainte de concurs ma gandeam la 2 ore maxim; m-am incadrat :D

Uite atata ne lipsea si ieseam primii :))

Ia uite, cred ca am putin noroi pe varful picioarelor.

Salutari si multumiri organizatorilor. Felicitari castigatorilor. Nu-i vedeti in poza? Nici noi nu i-am mai vazut dupa ce am luat startul :)
Ne-a placut; mai venim.

Si acum ce facem cu noroaiele?

Uite asta facem.

Cei de la spalatorie ar fi dorit sa ne spele si pe noi la cum aratam.

Pe data viitoare!

2011.IUNIE.04-05. Cu bicicleta la Cocorastii Misli

2011-06-06T13:35:00.000+03:00

Dupa distractia de la mare de saptamana trecuta e timpul sa trecem la munca.
Sa facem ceva miscare; iar cum eu vreau sa merg saptamana urmatoare la concursul organizat de Clubul de Orientare Valea Prahovei e tocmai bine; si cel mai bine e sa facem un antrenament pe traseul de concurs.

De data asta pe bicicleta suntem doar noi 3: Mihaela, Tudor si cu mine. Tudor sta confortabil in scaun.

Ne pregatim de start; putina umezeala pe drum, dar nu ne speriem.

Tudor are casca si o poarta daca purtam si noi; si atat timp cat mergem. Daca ne oprim isi da casca jos. E bine totusi ca ne lasa sa i-o punem la loc cand pornim.

Poza facuta de Elena; sa avem o poza si cu spatele :)

Un zambet si o incurajare pentru Tudor.

Drumul e usor cu 3 urcari; prima si a treia scurte, iar a doua ceva mai lunga; pe a doua nu am dus-o pana la capat pe bicicleta; sunt 15 kg :) care ma trag in spate...

Si pauza de alergare si de "coco"; cine sta in spate in scaun are nevoie de putina energie de la ciocolata, nu?

     A urmat o coborare frumoasa prin padure, spre deliciul lui Tudor, care ar fi vrut viteza maxima, apoi o vale cu ceva noroaie.

     Pentru o bicicleta curata ocoliti namolul :)

Ce racoare buna era pe aici. Sa te mai intorci la cele 30 de grade din oras?

Si cam gata tura. 6 km, 100 m diferenta de nivel pozitiva. Merge, mai venim.

Noroi pe biciclete? prea putin.

Asta a fost sambata.

Duminica mai facem o data tura, de data asta cu Cristi care vrea sa mearga la concurs si cu Georgiana. Care nu vrea sa mearga la concurs. Nici nu se gandea ea acum 2-3 luni ca o bagam prin noroaie; pe atunci bicicleta era buna pentru maxim o plimbare prin parc. :)

Dupa cateva sute de metri noroiul de sambata sare de pe cauciucuri. Dar pana la sfarsit il punem la loc.

De data asta o sa am si eu mai multe poze.

O bicileta "IDEALa".

Si ziceati ca e usor? Pai ma mai iau eu dupa voi?!?!

Uite, el e vinovatul!

Papam? papam... ceva dulce sa avem energie. Si daca capat doar putin...

... trec si pe la ceilalti.

Asa, deci facem stanga, apoi stanga iar si mergem, mergem, mergem.

Se invarte? se invarte. Lant are? are si lant. Pai hai mai departe.

O fi bine in scaun?

Caldura mare, asa ca facem pauze dese; mai bem apa din punga...

... mai mancam o ciocolata.

Bai, uita-te atent pe harta: noi suntem aici si trebuie sa ajungem acolo, ai priceput, da? nu?

Hai ca incercam si din unghiul asta; deci important e sa ajungem acolo, nu mai conteaza unde suntem. Acum ai priceput, da?

Ia spune mai Cristi, daca ai priceput, pe unde o luam acum?

Coborarea care a meritat urcusul.

La vale incet si la deal cu viteza, Tudor se simte ca in montagne russe.

Si o ultima pauza inainte de final; final cu un mic picnic, inainte de a sosi norii.

Pe data viitoare!

2011.MAI.26-29 INFOTRIP pe litoralul romanesc

2011-05-31T15:54:00.004+03:00

     Mare, plaja, soare, apa calda. Suna bine, nu? Suna bine daca nu esti in tura anuala de vizitare a litoralului si a hotelurilor. Bine, fie, e bine si in infotrip caci exista si distractie nu doar munca. Iar organizatorul este Bibi Touring, cu echipa noua de fete.

     Dar pana la distractie avem de tras din greu. Joi dimineata, somnorosi ne urcam in autocar. Eu nu zic ca am fost somnoros ca altfel arunca cu pioneze dupa mine colegii care au venit din Oradea, Timisoara etc. Ei au fost cei mai rezistenti :)

     Dupa un drum linistit si cu viteza maxima poposim in prima statiune: Mamaia. Si cum poti incepe cel mai bine munca? Cu o pauza de masa. Gazda noastra, Hotelul Iaki, reprezentat de cele doua doamne dragute din imagine, ne-a oferit un pranz delicios.

Cei care au vizitat camerele inainte de masa au cautat un unghi potrivit pentru a le fotografia: stand pe scaun. Aiurea, cica unghiu... Eu zic ca de la etajele urcate se sta pe scaun. Asa e Domnu' Gabi?

Dupa ce vizitezi hoteluri frumoase de 4 stele, nu prea mai ai tragere de inima sa intri in cele de 2 stelute. Si ce faci? O pauza mica.

Cine zice ca decoratiunile de ultima ora sunt la moda? Ceva simplu, artistic are un efect mult mai bun :) (Hotel Mercur)

Vila Parasita. Asa este numele, dar in spatele numelui se ascund niste apartamente dragute.

Si un interviu cu gazda :)

Si a urmat un hotel cu piscina pregatita pentru turisti. Hotel Central. Unde s-au facut cateva sedinte foto interesante. Asa e Roxi? :)

Hotelurile cu traditie Palas si Pelican, hoteluri din anii '60...

... dar cu receptionere dragute care din fericire nu s-au nascut in acelasi timp cu hotelurile.

Bai nene, eu am obosit deja, incep sa incurc hotelurile :))

"Noi n-am obosit, dar cu conditia sa nu ne luati de la soare".

Mai, 2011, joi. Turisti? doar noi.

Sedinta organziatorilor: mai taiem din hoteluri sa mergem la plaja? sau ii facem sa adoarma de la 10 seara?

Mai bine fotografiem marea. Nu se vede marea? Hai ca se vede si marea.

"Eu vreau sa ma balacesc". Si noi am vrut, Stefane! Dar nu ne-ati lasat voi!

Si gata ziua. Mergem sa ne bucuram de o cina la Golden Tulip Mamaia.

Daca mai vedeam 2-3 hoteluri in plus mancam si lebedele din camere :))

Sesiune foto inainte de cina:

Multumim gazdelor si organizatorilor!

Si pentru a incheia seara intr-un mod placut primim cu bucurie invitatia D-lui Cristi Barhalescu (Icar Tours) de a vizita Lake View Constanta - Entertainment and Sports Center.

Unde am avut parte de o partida de bowling din partea casei. N-am reusit eu sa ies primul, dar am reusit sa-mi turtesc putin degetul...

Buna dimineata! Vineri, Hotel Best Western Savoy.

Si o luam de la capat: poze la hoteluri, la mare, la plaja.

O surpriza placuta: renovarea Hotelului Flora; inca se munceste, dar va fi gata in curand.

Pauza de cafea la Hotel Aurora Mamaia; gazdele noastre in stanga imaginii: Mambet Iuksel, Director General si Dumitru Carabas, cel mai activ sef de rezervari de pe litoral.

Au urmat hotelurile din Eforie Nord. Dragute, cochete, mai mari sau mai mici.

Pentru cititorii mai in varsta facem un concurs: recunoasteti hotelul de unde am imaginile de mai jos.

Premiu: o fotografie pe mail cu piscina aceluiasi hotel :))

Seara a inceput cu o cina excelenta si un program artistic interesant: Restaurant Nunta Zamfirei - Eforie Nord.

Moamaaaaa, ce folcloriste misto au astia !

Uite ca am si eu o poza. Multumesc Catalin!

Mai ce calusei frumosi, ce armasari; unde ziceati mai baieti ca prestati in seara asta?

Dar ce fetele sunt mai prejos?

Si s-a maritat si Zamfira. Oficial, la Restaurant Nunta Zamfirei programul artistic ne prezinta o nunta traditional romaneasca. Nu va asteptati la asta, nu? :)

Si ca la orice nunta sa joace si invitatii.

Bai, tu ala cu aparatu', ia vezi ca daca te mai apleci mult iti dau una cu batu asta de ti-l bag prin obiectiv; hai, ia distanta :D

Surpriza seriiiiiiii: concursul "imitati calusarul".

Il imiti, daca ai pantaloni; daca ai fusta iti trebuie imaginatie.

Dupa o tavaleala pe jos merge un vin rosu. Bravo Mishaaaa! (locul 2).

Dupa o plimbare pana la plaja si o baie in mare la miezul noptii (bravo Stefan; apropos, te-ai incalzit?), nani la Club Dunarea.

Iar pe drum.
Eforie Sud. Se intampla si lucruri frumoase aici.

Asa se pozeaza o camera! Observati cat de intersant este peisajul din tablul de pe perete...

Felicitari organizatorilor. Au muncit oricand si in orice pozitie!

Si-am ajuns in Costinesti; sa traiasca dom' sofer Stanica ca ne-a adus in buza marii.

Cui ii mai pasa de vazut hoteluri, camere, restaurante cand ispita e... cu valuri?

Si daca tot s-au terminat modelele pentru pozat.... ma scuzati, mai e un model

cica trebuie sa plecam mai departe; greu dom'le, greu.

Din unghiul asta se vad niste flori dragute foc.

O binemeritata si gustoasa pauza de pranz in Neptun, la Restaurant ANTIK.

D-nul Adrian Voican, facand atmosfera vesela:

"Imi place, mai merg cu voi".

Dupa o cafea la nisip...

...dam o fuga la

ca sa facem

La hotel Cocor Spa Olimp am retinut urmatoarele:

De ajuns, nu?

Si uite asa repede a venit si ultima seara. Cu un pahar, o vorba si un dans la Hotel Delta Jupiter.

Mai nasol e cand te intorci la hotel, bati la usa si colega de camera nu iti deschide. Si mai nasol e ca atunci cand usa se deschide iti dai seama ca ai gresit camera :)))

Dimineata, dupa un somn racoros la Hotel Olimpic Jupiter (proaspat renovat), pornim pentru o cafea la Vama Veche.

Cafea tare, cam 60 de grade, transparenta si in paharele mici :) . Cica asa e traditia la Vama. Mi se invart ochii cand ma gandesc. Cred ca traditia e sa ajungi acolo treaz si sa ramai fleasca...

Nu, nu vedeti dublu de la cafea, e chiar un tandem.

Concluzia: la Bibi Bazart se inchiriaza biciclete!

Poza de grup, cat mai suntem in stare.

O vizita interesanta in Portul Turistic Mangalia:

Si o intalnire cu D-nul Primar Claudiu Tusac. Speram ca planurile si vorbele frumoase sa devina realitate in curand. Pana una alta, pe 18 iulie se preconizeaza finalizarea lucrarilor. Pana acum arata bine. Ne vom intoarce sa verificam!

Si minisejurul nostru se apropie de final; pranzul la Hotel Afrodita Venus, unul din cele mai frumoase hoteluri de pe litoral.

Colegi tristi ca se termina infotrip-ul.

Dar de un ultim zambet mai avem energie.

Echipa Bibi Touring, cu Kapitanul Adrian Voican si cu Dl. Stanica, cel mai indemanatic sofer.

Tentatia din fata noastra a fost mare, dar...

A fost frumos mai draga Bibi. Daca ne mai luati noi sigur mai mergem.
Multumim si modelelor care s-au lasat fotografiate!

Comentariile sunt binevenite :)

Update: pentru alte fotografii https://picasaweb.google.com/115378076320893003311
Blogul oficial al escapadei: http://studytour2011bebeallinclusive.wordpress.com/