2009.MAI.17. Valea Doftanei

Weekend...stam in casa? normal ca nu.
Si ne urcam in masina cu gandul sa mergem pe Valea Doftanei ca cica ajungem mai repede. Ne gandeam sa ne oprim intr-o poiana inainte de barajul de la Paltinu. Nasol, nu se poate; peste tot e plin. Hai mai departe, sa trecem de baraj (dupa baraj toate peticele de iarba ocupate - pericol de manele la maxim, galagie, "neamuri proaste"); hai mai departe ca pe la coada lacului o fi mai bine; nimic; intram in sat, ne gandim ca dupa ce se termina localitatea Valea Doftanei gasim un loc de popas. Se termina localitatea si se termina si ... asfaltul. Brusc. Pe stanga si pe dreapta locuri ingradite pentru "odihna si fumat". Ne hotaram sa ramanem aici, cu toate ca drumul se continua pana undeva spre Sacele - DN1A; daca nu era asa de prost (pamant si pietre) poate ca fugeam la Cheia.
Daca tot nu mergem la plimbare macar sa bagam ceva la burtica.
Poza dinainte de papica, ca daca pun cu papica sa nu vi se faca pofta :-)
Facem si un mic adapost (in sfarsit am ocazia sa incerc jucaria pe care am cumparat-o).
Intre timp Mihaela se joaca cu Tudor, de fapt Tudor vrea sa mearga in picioare si sa dea cu piciorul in minge. Dupa joaca ... FOAMEEEEE!!!
Apoi nani.
Se trezeste, ne mai jucam, vede un catel si vrea sa alerge spre el si apoi incepe Ploaia :-(
Am strans repede bagaju', ne-am urcat in masina si am luat-o la vale.
Poze cam putine, ca de... tine copilu, fa focu, papa, iar copilu.
In concluzie despre zona: mai bine mergeam la Cheia.
PS: Tudor are 7 dintisori. Musca rau :-((

2009.Mai.09 Ciucas-Valea Stanii

Gata, am primit rucsacul pentru bebe deci fuga la munte. Mi-am adus aminte de o locatie in care a fost un coleg anul trecut asa ca fiind si el liber, ne urcam in masina si o tulim la munte. Gasca - noi 3, Florin si Andreea.
Plecam destul de tarziu asa ca pe la ora 12 si ceva intram cu masina pe Valea Stanii. Drumul incepe de langa indicatorul de intrare in Cheia. Drumul forestier are 10,5 km si este accesibil cu masina mica, dar daca se merge foarte incet, noi am mers mai mult cu viteza intai decat cu a doua.
In poza se vede partea buna a drumului.
Pana acolo peisaje frumoase
si chiar si o pensiune numita "La ciocanu' tare" !?!?!?!?!?
Dupa aproximativ 30 de minute am ajuns la destinatie. O zona minunata, doar mici case de vacanta, dar si multe constructii. Am parcat masina langa o casuta (proprietari amabili, ne-au spus ca putem lasa masina si in curte daca vrem).

Dupa ce am potolit toate stomacelele cu putina papa si apa am luat-o la pas; de facuse deja ora 2 si plimbarea nu era chiar scurta.

Un zambet inainte sa incep sa gafai :-) , deh, lipsa de miscare din ultima vreme se simtea.
Urcusul e destul de lejer, doar cu cateva portiuni mai inclinate.
"Obosit" de atata leganat pe Tudor l-a luat somnu'. Pauza de facut culcusul confortabil.
Dupa ce-am iesit din padure facem o pauza sa imbracam copilu ca adie vantul mai tare.
Apoi pornim vitejeste mai departe.
Bine.... ne mai odihnim cateva minute... (telefonul era scuza oficiala nu oboseala). Era primul loc cu semnal de cand am parasit DN1A. Minunat loc!!! Pe bune!
Peisaje, drum usor...
Destinatia noastra de azi - palcul de brazi din centrul imaginii.
Destinatia: Cimitirul Eroilor din Tabla Butii; aici se odihnesc soldati cazuti in primul razboi mondial, cand aici era granita cu imperiul austro-ungar.


Dupa o pauza si un mic picnic pornim la vale ca sa nu se faca prea tarziu. Tudor mai trage un pui de somn; aerul curat si peisajul l-au "ametit". Asta pana ajungem la drum. Pe drum Florin vede o caprioara dar pana sa facem poza o tuleste in padure :-(


Pe la ora 7 ajungem inapoi la masina; Tudor mananca cina cu pofta, mai dam o fuga la pastravarie si apoi fugim spre casa.
O iesire scurta dar excelenta; un drum pe care o sa-l mai facem cu siguranta.
Natura, aer curat, istorie.
Pe curand!

PS: multumim Carmen pentru rucsac !!!