Statiunile de schi din Bulgaria, februarie 2016

Bulgaria. Iarna. Stațiuni de schi.

Merită? Sunt aglomerate? Au pârtii lungi, grele sau ușoare?

Ca să aflăm răspunsurile, am fost invitați de Ministerul de Turism al Bulgariei într-o săptămână de plimbare și informare. Aveam de văzut, pe lângă cele 3 stațiuni importante de schi (Bansko, Borovets și Pamporovo) și câteva surprize pregătite de organizatori.

Am pornit la drum în prima zi către o mică stațiune, Ribaritsa, un mic popas în drumul nostru către sud.

O vizită scurtă prin "sătucul" Ribaritsa m-a facut să îl compar cu mica stațiune Cheia din Prahova. Recomandat pentru liniște și relaxare.
Hotelul principal face parte din lanțul de hoteluri al Ministerului Apărării, minister ce are o companie de turism care administrează hotelurile răspândite prin câteva stațiuni, de la munte până la mare. Nu sunt cu circuit închis, iar tarifele sunt decente.

În următoarea zi am pornit către Borovets.

Aflată în Munții Rila (cei mai înalți munți ai țării), la 70 km de Sofia, stațiunea Borovets este cea mai veche stațiune de schi din Bulgaria, fiind înființată la sfârsitul secolului 19.

Are aproape 60 km de pârtii de schi, se află la 1300 m altitudine, iar domeniul schiabil atinge 2560m altitudine. Deasupra stațiunii se află și cel mai înalt vârf din Bulgaria, Vârful Musala 2925 m.

Pârtiile de schi sunt împărțite în 3 zone:

- Yastrebetz ski center – 1340 - 2369 m
- Markudjik ski center – 2340 - 2550 m.
- Central ski center – 1337 - 1780 m.

Fiind vacanță, stațiunea era destul de aglomerată, aproape ca Poiana Brașov în weekend, iar drumul de acces către pârtii, plin de mașini parcate pe margini, autocarul strecurându-se cu greu pe serpentine.

Variante de cazare? De la pensiuni ieftine până la hoteluri luxoase cu SPA-uri pe măsură, din ale căror piscine se zăresc pârtiile de schi.

Altitudinea stațiunii: 1350 m
Cel mai înalt punct al domeniului schiabil: 2560 m
Lungimea totala a pârtiilor: 58 km
Cea mai lungă pârtie: 12 km

Instalații: 1 gondola, 3 telescaune, 10 teleschiuri.

Sofia.

În capitala Bulgariei am ajuns destul de târziu, am făcut un scurt tur de oraș cu autocarul, iar după cină, neavând altă variantă, am ales un tur “by night” pe jos.  Fiind în cursul săptămânii, centrul era foarte pustiu, aleea pietonală aproape goală, destul de plăcut, fără turiști galagiosi J. Am făcut un mic tur al clădirilor importante, culminând cu cea mai mare biserică ortodoxă din Bulgaria, Catedrala Alexander Nevsky, poate cel mai important simbol al Sofiei.

foto: George Vasiliu

foto: George Vasiliu

După "doar" 3 ore și jumătate și cam 10 km, ne-am întors obosiți la hotel.

În următoarea zi, în drumul nostru către Bansko, am facut un popas la Mănăstirea Rila.
Aflată pe valea râului Rilska, mănăstirea este una din cele mai importante monumente din Bulgaria, fiind inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Mănăstirea a fost înființată de Sfântul Ioan de Rila, un călugăr ce trăia în locuri pustii și izolate, înainte de a se stabili în Munții Rila. Datorită minunilor ce le săvârșea pentru a-i ajuta pe oameni, a fost înconjurat de numeroși ucenici ce au ridicat o tabără în jurul grotei în care acesta trăia. Astfel a apărut Mănăstirea Rila (în secolul X).

Sfântul Ioan de Rila este considerat sfântul patron al bulgarilor.

Banya
Înainte de a intra în Bansko, ne abatem câtiva km în direcție opusă, pentru o surpriză locală.
O simpatică "babushka", împreună cu două mai "tinerele", ne introduc în tradițiile și folclorul local.

Și ca să simți tradiția, trebuie să faci parte din ea: cu puțin "rakya" începi să înțelegi și limba bulgară și faci ce ți se spune. Chiar te însori pentru vreo oră..,

Sau te faci "casnic" și ajuți la bucătărie.

Răsplata este întotdeauna dulce și aromată.

Bansko

Ne aflăm acum în Munții Pirin, munți unde găsim al doilea vârf ca înălțime din Bulgaria: Vârful Vihren, 2914 m. Pe partea nordică a masivului descoperim cea mai mare stațiune de schi din Bulgaria - Bansko. 

Bansko. Te uiți pe hartă; e o stațiune mare. Te uiți mai atent și descoperi orașul vechi. E mic. în jurul lui s-a dezvoltat stațiunea de azi. Pare un mic haos în construcții, dar te obișnuiești după o zi.

Primele dovezi scrise ale micului sat apar prin anul 1576, în documente turcești. Până prin secolul 18, cei mai mulți locuitori erau crescători de vite și meșteșugari. Apoi orașul s-a dezvoltat pe baza comerțului, meșteșugarilor, cherestelei, morilor de apă, morilor pentru împâslirea țesăturilor de lână, aflate de-a lungul râului Glazne.

În 1938 în curtea bisericii apare prima școală, iar în 1847 aceasta se transformă într-o școală modernă. După 3 ani se construiește o nouă școală și începe distribuirea ziarelor și a cărților Renașterii.

Un mic tur de oraș, nu ne ia mai mult de 2 ore. De la Biserica "Sfânta Treime", construită în anul 1835, ieșim pe străduțele pietruite în piața centrală, în apropierea căreia găsim și câteva muzee mici cu arhitectură tipică și o expoziție de icoane.

În jurul orașului vechi apar construcțiile care au dezvoltat stațiunea, de-o parte și de alta a râului.

Domeniul schiabil oferă turiștilor 75 km de pârtii, cea mai lungă având ~16 km (o combinație de pârtii albastre cu un drum ușor de coborâre până în stațiune).

Aproape toate pârtiile sunt dotate cu tunuri de zăpadă (în jur de 260).

Infrastuctura pe care au pus-o la punct, împreună cu puțin noroc din partea "zeului zăpezii", fac ca sezonul de schi să țină din decembrie până la sfârșitul lunii martie, iar stratul de zăpadă să fie suficient de gros și în zilele mai călduroase.

Din capătul stațiunii, telegondola ne duce pe o distanță de peste 6 km până la baza telescaunelor. De aici instalațiile se risipesc în mai multe direcții, ajungând până la 2560 m, cel mai înalt punct al domeniului schiabil.

Există o problemă majoră, în special în weekend și în vacanțe: coada la gondolă. Se poate aștepta și până la 2 ore la urcare, iar micii întreprinzători cu microbuze sunt dornici să te ducă până la stația de sus pentru vreo 10 leva. Există zvonuri că s-ar dori construcția unei noi gondole, dar ecologiștii întârzie puțin proiectul.

Altitudinea stațiunii: 925 m
Cel mai înalt punct al domeniului schiabil: 2500 m
Lungimea totală a pârtiilor: 75 km
Cea mai lungă pârtie: 16 km

Instalații: 1 gondolă, 6 telescaune, 7 teleschiuri.

Următoarea destinație: Pamporovo.
Dar până să ajungem acolo, facem un mic popas la Lacul Dospat.

Atracția zilei a fost Peștera "Gâtul Diavolului".

Legenda peșterii este legată de Orfeu..., dar cel mai bine este să o ascultați spusă de ghid. Deci, dacă aveți drum spre sudul Bulgariei, opriți-vă să vizitați această peșteră.

După coborârea prin tunelul de intrare săpat manual se ajunge în imensa sală principală.

Suntem în Sala Tunetului: râul, ce intră prin partea de sus a peșterii, formează cea mai înaltă cascadă de sub pământ din întreaga Peninsulă Balcanică; 42 m.

După 400 m de la intrare, apa dispare printr-un tunel adânc de 150 m într-o altă galerie. Se spune că tot ce intră în peșteră, purtat de râu, nu iese afară niciodată.

Partea mai "dificilă" o reprezintă scările înalte și abrupte, nerecomandate celor cu rău de înălțime :)

Ieșirea din peșteră se face într-un mic canion, de la care se coboară pe o potecă, apoi pe drum până la intrarea în peșteră.

Pamporovo
În penultima zi am descoperit ultima stațiune de schi importantă a Bulgariei, Pamporovo.
Suntem în Munții Rodopi, ce se întind în sudul Bulgariei.

Este una din cele mai vechi stațiuni, nu foarte mare, cu doar 37 km de pârtii. Nu părea deloc aglomerată, cu toate că una din pârtii era închisă pentru un concurs, iar vacanța elevilor bulgari era în toi.

Stațiunea se află la o altitudine de 1650 m, sub Vârful Snezhanka.

Ne-am bucurat de o urcare cu telescaunul pe vârful Snezhanka, ghidul nostru fiind Dl. Pamporov, urmașul celor ce au deținut cândva această zonă în care este acum stațiunea.

Din fericire am putut urca și în turnul Snezhanka, la 2082 m deasupra mării. În zilele cu vizibilitate bună, de aici se poate vedea Marea Egee.

Altitudinea stațiunii: 1650 m
Cel mai înalt punct al domeniului schiabil: 1926 m
Lungimea totală a pârtiilor: 37 km
Instalații: 5 telescaune, 8 teleschiuri.

Recomandată pentru schiori: începători / intermediari.

Finalul zilei ne găsește în stațiunea Devin, stațiune cunsocută pentru apele minerale și cele termale.
Este un orășel micuț, rămas puțin în urma stațiunilor moderne, cu câteva hoteluri puțin supraapreciate la clasificare.

Un tur de oraș durează cam o oră și jumătate, incluzând și o urcare pe străzile înguste, până aproape de vârful dealului, pentru o perspectivă de ansamblu.

cred că e un fel de "casa de cultură a sindicatelor" de la noi :)

Primăria cu "cârciumă".

Infotripul se termină cu un peisaj de poveste, așa cum ar fi trebuit să ne întâmpine toate stațiunile montane ale Bulgariei: cu zăpadă din belșug.

Din fericire, reușim să nu rămânem împotmoliți pe drum și ajungem acasă cu dorința de a ne întoarce cândva să încercăm pârtiile cu schiurile în picioare :)