2015.APRILIE.15-19 Grecia de Nord, episodul 3: Xanthi si caiac pe Raul Nestos

Xanthi - Nestos River - Kavala

Eat eel at Buru,

Drink wine from Makri,

Kiss a girl from Xanthi,

And you will never die.

zice un vechi catren

După o noapte albă (pentru unii) sau gri (pentru alții), singura metodă să putem respecta programul ar fi să aplicăm metoda de mai jos:

Se pare că dă rezultate și reușim să ne ținem de program, iar după câteva minute de mers cu autocarul ajungem în centrul vechi (Palia Poli) al orașului Xanthi.

Se spune despre vechiul oraș bizantin Xanthi că este păzit de îngeri, 4 mănăstiri aflându-se în cele 4 colțuri ale orizontului. Este unul dintre puținele orașe din Grecia, care s-a dezvoltat armonios, cu respect pentru istoria și trecutul său. Un oraș multicultural, ce a reușit să câștige un loc în inima tuturor locuitorilor săi, indiferent de religie sau origine etnică.

Ne-am "rătăcit" pe străduțele vechi, singura grijă fiind să nu ne pierdem unii de alții. Nu că ne-ar fi părut rău să stăm mai mult...

Orașul a fost construit după 1829, anul în care a fost distrus de două mari cutremure. A fost construit pe ruinele și în jurul bisericilor, care fuseseră acolo din perioada bizantină. În secolul al 19-lea, Xanthi a fost un mic oraș de 8.000 de locuitori, prosper financiar, datorită bogăției aduse de cultivarea, prelucrarea și transportul tutunului, dar și datorită poziției sale privilegiate pe rutele comerciale importante.

Orașul a fost construit de meșteșugari sosiți din Macedonia și Epirus (o regiune aflată între Grecia și Albania), având un farmec aparte: străduțe pietruite, case vechi având scările împodobite cu flori, porți sculptate, lemn si țiglă, curți mici cu flori și copaci și multă liniște. 

Muzeul Folcloric este găzduit într-unul din marile conace ale orașului, acesta aparținând unui comerciant de tutun (Kougioumtzoglou). Un muzeu care mie mi-a plăcut și care merită vizitat.

Eleganța și frumusețea caselor este evidentă. Se pare că între meșteșugari exista o competiție acerbă, în tot orașul vechi nefiind două case identice. Fiecare are identitatea ei proprie, atât la exterior cât și în interior: case simple, hanuri, magazine, biserici, dar și vile neoclasice occidentale ai căror proprietari au fost în principal comercianți de tutun.

Pe una din ultimele străduțe ale orașului vechi am descoperit Muzeul umbrelor - "The house of shadow". Încă un muzeu care mi-a plăcut. Artă contemporană, deh.

Artistul Vaitsis a creat din resturi de tablă, sârme, cartoane, plastice niște forme care la prima vedere par un morman de ... ceva.
Dar puse în lumină creează niște umbre extraordinare:

După turul orașului vechi ne-am relaxat vreo jumătate de oră la o terasă, așa cum le stă bine grecilor... pardon, călătorilor.

În așteptarea autocarului și a colegilor ce încă mai bântuiau prin oraș, ne-am așezat în piața centrală, lângă turnul cu ceas.

Poți bea o cafea în centrul pieței pentru a fi văzut sau...

... o poți bea la înălțime ca să vezi tot.

Și dovada că am fost și eu prin plimbarea asta :)

Colegii jurnaliști încărcați de energia vibrantă a orașului;

Ne luăm rămas bun de la Xanthi, oraș în care m-aș întoarce cu următoarea ocazie, măcar pentru o zi și o noapte.

Pentru partea a doua a zilei avem rezervată puțină aventură. Ne îndreptăm către albia Râului Nestos.

Râul Nestos - “râul vieţii”reprezintă granița naturală dintre Macedonia și Tracia, apele sale ce izvorăsc din Munții Rila (Bulgaria) străbătând văi și defilee adânci, cale de 233 km, până la vărsarea în mare vizavi de Insula Thasos. Delta Râului Nestos reprezintă unul din cele mai importante habitate umede din Grecia, dar și din Europa, având o suprafață de 500 kilometri pătrați.

Pe lângă drumețiile ce pot fi făcute pe malul râului, există și o potecă amenajată în defileul acestuia, în lungime de 22 km. Pentru călătorii mai aventuroși, raftingul sau coborârea cu caiacul trebuie neapărat încercate.

Și acum să vedem cu ce ne pot ține ocupați cei din echipa Riverland.

Ne împărțim în câteva grupe și, în timp ce unii iau parte la probe extrem de "dificile", adică trasul cu arcul, noi ne pregătim de o tiroliana peste râu.

Hmmm, cum eu nu sunt prieten cu înăltimile amețitoare și cu hăurile ce pot apărea sub mine, mă gândesc de 3 ori înainte să... ba nu, mint. Nu m-am gândit deloc. Am zis că mă dau și m-am dat.

Extraordinară senzația.
Oricum, de pe margine primești încurajări încă de la echipare: "don't worry; there's no accident this year". Mda, eram probabil primii pe anul ăsta :)

A venit apoi răndul nostru să ne urcăm în caiac. Am fost transportați în "tabara de bază" unde ne-am luat costumele de neopren și vestele.

Apoi fuga cu microbuzul în amonte, unde, după un instructaj amănunțit, facem echipe de câte 2 și ne urcăm în barcuțe...

Râul este lat, destul de calm... la început.
Dupa ce reușim să ne sincronizăm la vâslit ni se pare chiar ușor. Important este să urmărim prima barcă, în care se află unul din ghizi. După vreo două porțiuni mai agitate urmează să ieșim pe un mic canal, din albia principală. O barcă dinaintea noastră nu e de acord cu asta și, cu ajutorul unei crengi din apă, cineva face baiță :) Din fericire, nu eu.

Dar, no problem, într-un final toată lumea ajunge la mal, mai mult sau mai puțin udă.
Noi am făcut doar o mică parte din traseul care este inclus în programul Riverland.

Cine ajunge aici și vrea să coboare cu caiacul pe Nestos River trebuie să-și aloce o zi. Plecarea se face dimineața cu trenul, în amonte. Coborârea pe râu durează câteva ore, cu pauze, plajă, picnic...
Cine vrea senzații mai tari poate face și rafting în partea superioară a râului.

Fericiți și uscați la o masă îmbelșugată :)

A fost o experiență pe care sper să o repet în curând.

După pauza din munți trebuie să revenim către litoral, că parcă suntem în Grecia, nu?

Destinația: Kavala, Hotel Lucy.

După cină ieșim la o mică plimbare. Suntem pe malul mării, dar cam departe de centrul orașului. Ne retragem în micul port de lângă hotel și ne jucăm cu aparatele foto și facem socializare offline.

This is Kavala!

"We love Kavala", cu toate că, de explorat, au explorat-o puțin doar colegii jurnaliști. Asta înseamnă că ori ne povestesc ei ce au văzut prin oraș, ori revenim noi să o cunoaștem mai bine. Pe Kavala.

Noaptea devine parcă din ce în ce mai scurtă. Bărcile se leagănă ușor în port, iar noi ne legănăm ușor spre camere.

Eat eel at Buru,

Drink wine from Makri,

Kiss a girl from Xanthi,

And you will never die.

Să revenim în Xanthi, atunci. Că de murit, n-am murit, țipar parcă n-am mâncat, vinul nu mai știu dacă a fost puțin...

Va urma!