2011.MAI.15 Cu bicicleta la padure - Crangul lui Bot

E timpul!
E timpul sa ne mai miscam putin pe roti (tot pe 2 deocamdata), dupa vremea cea urata care ne-a tinut in casa.
Acum cu personaje noi la pedale; dupa o plimbare in parc ne-am adus aminte de padurea de langa noi la care putem ajunge pe biciclete, fara ajutorul masinilor - Crangul lui Bot, semnalizata corespunzator in aceasta perioada prin metoda indienilor: fum; mult fum, adica carnuri pe gratar :)


Echipa: eu, Mihaela, Elena, Dani si colega Georgiana, care acum cateva saptamani nu se gandea ca-si va murdari bicicleta ...
Pornim de la bariera din vest, trecem calea ferata si mergem paralel cu ea. Ne oprim repede, ca sa nu obosim. Glumesc; cica sa strangem saua, sa facem o poza.
Sau sa invoce Elena zeul antipana printr-un dans tribal numit.... "wild spirit"; ma rog, asta scrie pe bicicleta ei si ea a luat-o in serios.

Bai, gata? Mergem?

Putin, ca soarele e deasupra si trebuie sa ne hidratam...
...cu bidonul

...cu camila

 ...sau cu ... sticla din rucsac; balta nu are legatura.

 Si plecam.

 Mai mult sau mai putin. Sau mai incet.

 1

2

3

4

"Eu am obosit, ma intorc".

 "Hai ma, opreste ce naiba! Hai bai, vii de la Tragoviste gol si nu ma iei si pe mine?!?!?"

"Hai ca merg cu voi, ca nu ma ia".

 Hai ca mai e putin.

In padure mirosuri gastronomice, dar noi suntem la miscare.

Ne organizam putin de-o poza, ca doar trebuia sa apar si eu pe aici.

Namolul se ocoleste laaaarg, sa nu ne murdarim. Nu de altceva, dar arata asa bine noroiul ala fara nimeni in el!

Discutii aprinse, dar cu aceeasi concluzie: daca mancam ciocolata trebuie neaparat sa ne urcam pe bicicleta repede sa facem miscare.

Pauza a avut efecte euforice!

Padurea ne asteapta. Asa ca ne intoarcem.

Si gata!