2011.SEPTEMBRIE.17-18 Coroana Moldovei la Slanic Moldova

    
 
    Nu, n-am fost la tratament... suntem inca tineri.


     Am fost in plimbare. Spre bucuria lui Tudor in gasca mare, cu "Criti" si "Geo".
Cristi s-a ocupat de detaliile cu cazarea. Tudor de condus masina :))

     Prin judetul Covasna se intampla ceva interesant:

     Fata s-a intimidat repede de zoom-ul lui Cristi si a fugit repede in curte sa ia un kurtos sa arunce dupa noi.


     Dupa ceva timp trecem si de pasul Oituz, ajungem in Targu Ocna, facem stanga spre Slanic. Undeva pe un deal, suuuus de tot zarim o turla de biserica. Poate o vedem la intoarcere.


     Ajungem in Slanic Moldova cu gandul de a ne lua repede un rucsacel in spate, sa facem o plimbare prin padure. Socoteala nu se potriveste... cu cea de la fata locului. Pai sa va zic de ce: gazdele noastre de la Hotel Coroana Moldovei, adica Dana si Adrian nu ne lasa sa plecam fara sa mancam ceva. Pana e gata ciorbita ni se prezinta si hotelul.

     Un hotel tip "boutique", mic, cochet, avand fiecare camera decorata altfel. Este o cladire de epoca, restaurata exemplar, pastrand parfumul epocii aristocrate de altadata.

     Pe langa cele 17 camere in hotel descoperim un jacuzzi, un restaurant la ultimul etaj, precum si o terasa vecina cu padurea.

     Toate camerele au televizor, minibar si internet wireless.

     Locul in care se afla hotelul este excelent: chiar langa izvoarele din statiune. Tot de aici porneste si "traseul celor 300 de scari".


     Pentru a avea energie destula Georgianei i se intoarce cheita de la spate :)

     Uite ca functioneaza.

     Facem si poza de start, acum cand inca avem fetele zambitoare.

Pe aici vom merge.

     Fotovanatoare de ... frunze...

     In ciuda oboselii niciunul nu se odihneste pe banca.

     Sa amintesc de mizeria din padure lasata de unii turisti? Bine, tac.

     Dupa cele 300 de scari / trepte (am crezut pe cuvant, nu le-am numarat), poteca nu se domoleste.

     Spre bucuria spatelui meu Tudor mai merge putin si pe jos.

Johnny Bravo la Slanic.

Cica asa se va bate cu ursul daca apare. Norocul lui ca pe jos si pe pantaloni e deja maro...

     Pe cat de abrupt am urcat, pe atat de abrupt coboram. Pe Tudor l-a extenuat traseul; aerul bogat in aerosoli si ioni negativi a contribuit la viteza lui Ene pe la gene.

Mai pozam o floricica,

mai pozam o reptiluta,

o piatra...

Traversam Slanicul linistiti

sau nelinistiti; "ce ziceti mai? ca au dat drumu la baraj? sa traversez mai repede?".

Nu, nu e niciun baraj.


Pornim inspre statiune pe sosea.

citind "pildele" silvicultorilor

     Ce avem noi aici? ceva pentru cititorii nu foarte tineri: niste scaune tip berarie / cofetarie / crasma.
     Parintii nostri s-ar bucura sa mai stea la o masa din asta la fel cum faceau in tineretile lor pentru simplul motiv ca sunt aceleasi :)

Asta e un fel de "wall" de la facebook al silvicultorilor.

Dupa scurta vreme zarim pe partea dreapta aleea izvoarelor.

     Izvorul numarul.... o fi izvorul tineretii si vietii fara de probleme. Sper sa nu fie izvorul 6. Cei ce au baut din 6 stiu la ce ma refer.

     Tudor s-a trezit si a dat ordin catre ostire sa adune pietre multe. Toata lumea se conformeaza, nimeni nu comenteaza.

     Plecam mai departe catre "Perla Moldovei" pe aleile care odinioara aratau ... ca acum :)   doar ca ceva mai ingrijite, vopsite, aranjate.

     Hai domn' primar, scoate niste fonduri si rezolva problema, ca e pacat sa le lasi asa.

Mofeta in sus

si daca nu esti atent, ultima mofeta in jos. Cu mainile pe piept.

     Pentru pustoaicele de 80 de ani venite la tratament este pregatit un sistem de acces rapid la izvoare. Rugina ajuta la inlaturarea celulitei si la slefuirea tenului.

     Dupa plimbare pofta de mancare reapare. Incepem cu un paharel de lichior de coarne si stam la povesti cu gazdele.

     Singura problema cu restaurantul: e posibil sa plecati cu ceva kilograme in plus; portiile sunt maaaari. 2 feluri de mancare la o masa? da, poti manca, daca in prealabil ai facut foamea vreo 2 zile.




     Cu burtile pline iesim la o scurta plimbare prin parcul din centrul statiunii. Parcul contrasteaza cu aleea izvoarelor. E excelent renovat. Deci se poate.

Cladirea este din 1894 si adaposteste cazinoul, discoteca, jocuri...

Frigul patrunzator ne trimite la culcare cam devreme.

     Dimineata la micul dejun ne certam cu niste prajituri gustoase pe care le trimitem pe gat in jos rapid.
     E timpul sa o luam din loc, din pacate.

     Fiind devreme am zis sa urcam si la manastirea pe care o zarisem cu o zi inainte pe un deal. Aflam ca e vorba de Manastirea Magura Ocnei. Aproape de Targu Ocna zarim indicatorul la stanga; un drum de 2,5 km.

     Si ce drum, ingust cat o masina, din loc in loc putin mai lat. Urca aproape 3 km numai in serpentine.

Detalii despre manastire AICI.

Iti dai seama imediat ca este manastire de maicute. Plina de flori, curatenie...

     Putin mai jos de manastire se gaseste Monumentul Eroilor Nationali inchinat eroilor din 1916-1918. Pe frontispiciu sta scris "Spuneti generatiilor viitoare ca noi ne-am facut datoria!". Putina ironie catre generatia de azi? :))

Targu Ocna.

     Urmatoarea oprire: Salina Targu Ocna.
     Platim intrarea 18 lei/persoana, ne urcam in microbuz si da-i la vale. Spre deosebire de Salina Praid unde drumul este aproape drept aici se coboara in serpentine.

     Dupa ce vizitezi o salina mai mare asta nu prea te mai impresioneaza. Mai ales ca tariful este aproape dublu fata de Praid.

Johnny Bravo isi continua aventura si prin "pesteri".

Noi ne relaxam putin.

     Formatia de balet a salinei. Din pacate n-am recuperat banii pe biletul de intrare, deci n-au prestat bine.

     Cristi nefiind convins ca e in slaina a facut niste teste; cel mai concludent:

Clar, nu e pestera.


     Dupa ~ 1 ora ne inghesuim in autobuzul galben care ne scoate la caldura. Salina are constant 12-13 grade asa ca un hanorac e binevenit.


     Ultima pauza o facem in Targu Ocna la pizzeria "La Michelle". Pizza buna, mare, servirea rapida.


     Pe drum mai pozam una, alta.

Evitam Valea Prahovei, mergem prin Cheia si ajungem seara acasa obositi.
Vorba lui Tudor, nani pat.
Un weekend reusit.


Urmeaza.... gasim noi ceva :)