2011.APRILIE.28 Slanic Prahova, cu bicicletele

Revenim dupa o pauza mai lunga la biciclete.

Se anunta o minivacanta de 1 Mai cu multe zile frumoase.

Profitam si noi de acest lucru si sambata ne luam bicicletele la spinare si plecam doar noi trei catre Slanic Prahova.

Vazusem niste drumeaguri pe dealurile de langa Slanic si cum oraselul e aproape de Ploiesti am zis sa ne facem incalzirea acolo.

Dupa ce parcam pe o straduta, un localnic ne mai da cateva indicatii. Pornim spre Hotelul Slanic, care ramane in urma noastra, iar primele popasuri nu se lasa asteptate. Panta a venit prea brusc si prea mare :)

Intram pe drumurile de pamant si facem pauza de poza, de apa...

Mai departe nu pare prea dificil, dar nici nu prea avem antrenament.

Portiunea asta ne-a adus aminte de "push bike". Panta nu mai conta, oricum drumul ... nu prea era drum. Numai santuri, gauri, urme de auto 4x4 si de animale cu copite 4x4.

Suntem depasiti si de bicicleta :)

Pauza. Din nou.

 Pauza de poza.

De aici drumul este practicabil. Suntem deasupra Slanicului, pe un drum de pamant ce merge catre satul Stefesti, pe partea cealalta a dealului.

Dupa ce trecem peste coama dealului incepem o coborare printre livezi.
Aici avem "inspiratia" de a ne opri pentru masa de pranz. Tudor mananca tot ce prinde. Miscarea i-a facut pofta de mancare :))

 

 Dupa o masa copioasa putina miscare nu strica. Pentru Tudor, ca pana acum lenevise bine in scaun.

In scurt timp iesim la soseaua asfaltata, in satul Stefesti. In planul pe care-l facusem acasa, pe google earth ar fi trebuit sa venim pe alt drum de peste deal, iar pe asta sa ne intoarcem; pe harta parea un drum ... mai comunal/judetean, nu chiar o ulita de pamant.

Nu-i nimic, cu ocazia asta mai incercam si asfaltul. Noroc ca nu e trafic mare.
Plecam spre comuna Varbilau.

Pe drum ne oprim si la apa, spre bucuria lui Tudor.

Ajunsi in Varbilau, facem stanga spre Slanic. Plimbarea e usoara, in ciuda caldurii.

In Slanic ne racorim cu o inghetata la umbra portbagajului. Plimbarea de vreo 20 km s-a incheiat :)

 

Si acum vine partea mai putin vesela a turei. Planurile pentru urmatoarele zile au fost anulate a doua zi.
O nenorocita de capusa s-a gandit sa guste putin din pielea lui Tudor, exact in locul unde ne oprisem sa mancam.
Asadar minivacanta s-a continuat pe la spitale, tratamente, analize...

ATENTIE mare la zonele cu iarba. Cu toate ca Tudor nu a stat direct pe iarba (cum de altfel a tot stat de 3 ani de cand iesim cu el in plimbari) tot s-a lipit de lighioana. Si lighioana nu are mai mult de 1 milimetru.

Data viitoare facem popas pe pietre, ca sa evitam insectele.

Sa ne vedem cu bine!