E soare si cald. Dupa atatea ploi e timpul sa recuperam din turele cu bicicleta pe care nu le-am putut face pana acum.De data asta Cristi face planul si noi doar ne conformam programului. Plimbarea nu e lunga, dar Tudor ramane acasa; inca nu face fata la atata drum.
Planul era sa mergem de la Azuga pe Valea Azugii pana la Cabana Susai, apoi la vale tot in Azuga.
Asta era planul si, uraaa, am reusit sa-l indeplinim.
Ne adunam o mica echipa de 6 pedalatori (eu, Mihaela, Cristi, Geo, Ionut si Traian), unii cu ceva kilometri in picioare anul asta, altii care n-au mai simtit saua sub fund de ceva vreme.
Cica mergem cu trenul, nu ne inghesuim in masina. Adica ne inghesuim in tren, caci la Gara de Vest, dupa ce ne luam, regulamentar, biletele pentru om plus bicicleta, ne dam seama ca softul de emis bilete nu are nicio legatura cu softul din creierul celor care decid cate vagoane sa puna la tren.
Asa ca ramane sa facem treaba romaneste, adica sa asezam bicicletele gramada, alaturi de altele urcate deja din Bucuresti. Bine ca nu mergem prea mult.
Ajunsi in gara Azuga ne pregatim echipamentul. Adica astia mai cu experienta au grija de astia mai mici, cu o mangaiere, cu o vorba buna... "Hai ca poti, nu o sa lesini in primii 15 kilometri, o sa lesini pe la kilometrul 20... etc.". Adica cuvinte de imbarbatare (apropos, la fete de ce se zice tot "imbarbatare"?).
Traversam orasul; de fapt il strabatem pe toata lungimea lui pana la partia de ski.
De la partia de ski intram pe Valea Azugii si pornim intr-o usoara urcare catre Cabana Susai.
Stiind ca prin zona mai apar si ursii, din cand in cand trimitem o iscoada mai frageda sa verifice. Aceste iscoade, in functie de zgomotele padurii, pot fi coplesite de emotii.
O banana la timpul potrivit face cat ... o mie de calorii.
E pacat sa ne grabim (nu ca am putea) si sa nu captam niste amintiri.
Din cauza vitezei nu reusesc mereu sa surprind ciclistii cum trebuie.
Caldura mare, apa se goleste repede, noroc ca pe drum este un izvor de unde putem reface proviziile.
Aaaa, uite, am si eu o poza :)
Daca urci repede, urci repede. Daca urci incet bagi niste selfie.
Mihaela reuseste sa urce mai mult pe bicicleta. Iupiii!
Caldura mare, dar suportabila. Panta devine mai abrupta aproape de Cabana Susai.
Relaxare la cabana. Pardon, la complexul turistic Susai. Cabana era acum multi-multi ani.
Hidratare si check-in.
Cativa kilometri buni de coborare fara efort, o pana rezolvata rapid si o racorire in apa rece.
Pana sa vina trenul imi sare in ochi un vechi detaliu de pe cladirea garii:
Din fericire trenul este destul de gol si reusim sa gasim loc si pentru noi si pentru biciclete.
O zi frumoasa, cu o plimbare deloc grea, la finalul careia toata lumea a zis ca ... mai vrea :-)
Ziua a 2-a
Duminica a fost randul lui Tudor sa iasa cu bicicleta si cum restul gastii isi odihnea
Cand sunt santuri si mai e si putina urcare e necesar din loc in loc cate un imbold.
Dar bucuria reusitei e mare :-)
O mica oprire la belvederea de la stalp.
Tot prin padure e mai bine, soarele arde rau astazi.
Bogdan, cu ceva experienta, il tot astepta pe Tudor. Cand or mai creste astia mici sa vedem daca ne asteapta si pe noi...
Nici zona asta n-a scapat de explorarea gazelor.
Coborarea pe pietris e destul de dificila. Mai incet, mai o tranta mica, dar pana la urma ajungem jos intregi.
Si un mic filmulet.
Multumim lui Marian pentru poze :)
Geniale ...poze, filmulete, privelisti. Va felicit pentru ceea ce faceti .Imi place mult!
RăspundețiȘtergereps. Bravo, Tudor! Esti un adevarat sportiv!
Multumim!
RăspundețiȘtergereSportul face bine :)