2014.AUGUST.09 Cu bicicleta prin Prahova: Fantanele - Malu Rosu

Google Earth, chef de pedalat, soare, gasca vesela. Reteta perfecta pentru o zi de biciclit pe dealuri. Sau aproape reteta perfecta...

In cursul saptamanii Cristi apuca mousul hotarat si incepe sa traga niste linii pe Google Earth. Eu trag cu coada ochiului si il aprob tacit.

"Uite, pe aici e o vale, un fost rau; pe aici pare drum etc."
"Da, sigur, pare ok; gata, mergem!"



Adica incercam un traseu prin zona dealurilor dintre Urlati si Mizil. Cristi isi aduce aminte de niste zone pe care le-a mai strabatut prin copilarie. Ma rog, doar o parte, ca pe vremea aceea n-avea google, deci trebuia sa o ia la picior prin natura.

In weekend adunam toate bicicletele pe care le-am gasit si gasca de 6 pedalatori e gata (eu, Mihaela, Cristi, Georgiana, Ionut si Andra).

E caldura mare, dar speram ca in zona deluroasa e putin mai racoare.

Ajungem repede "in the village of Fantanele", ala din Prahova. Parcam in centru (probabil) si vreo jumatate de ora pregatim bicicletele: una are roata desumflata, alta o frana blocata. Amanunte, nu ne-ncurcam noi in ele.

Siii, start!

Mergem spre nord, pe asfalt.

Iar in scurta vreme intram pe un drum de pamant. In departare vedem dealurile cu vii. Printre ele trebuie sa mergem noi, pe langa un parau si sa iesim sus pe ele peste cativa kilometri. Teoretic.

Mai facem mici popasuri pentru hidratare. Surse de apa se pare ca nu vom gasi prea curand.

Drumul incepe sa urce incet, apar si vile, dar paraul nu se zareste. Din loc in loc apare cate un ochi de apa cam statut. Paraul e aproape secat.

Incercam sa mergem pe sus, dar drumurile dispar in vegetatia abundenta.

Se pare ca tot prin albia paraului e mai bine.
Sa o numim "Valea lui Ionescu". El a gasit-o pe google earth, el s-o detina.

Drumul e bun pana ... nu mai e bun.
Al naibii google earth asta, nu stie sa zica si el "ba, pe acolo sunt bolovani mari, mergeti prin alta parte.

Asa ca, atunci cand se ingroasa gluma, incepem sa cautam variante pe dealuri.
Plec cu Cristi in recunoastere si, de bucurie ca am gasit un drum bun, bagam si un selfie.

Facem un efort si in 2-3 minute urcam coasta abrupta si suntem pe drum normal.

De acum se pare ca vom avea si ceva viteza.

Sau nu. Drumul prin padure se termina si incepe o mica urcare. Pe gps vedem localitatea Tataru in fata, dar cam departe, iar in stanga Malu Rosu. Care pare destul de aproape.

Apa e pe terminate, iar cele cateva mure gasite ne mai dau putina energie.

Facem un popas si incercam sa gasim drumul catre prima localitate. Vegetatia e cam mare, dar pana la urma Cristi prinde putin semnal la telefon si verifica harta. Decreteaza: "pe aici ma!".
Pana ii culege pe ceilalti, pornesc pe drum, in speranta ca ajung la o surssa de apa sau la o carciuma.

Ajung la sosea lesinat si fara apa :)
Dar, la prima casa, gasesc niste sateni de treaba de la care obtin 2 litri de apa rece cu care cobor dupa restul gastii.
Parca e mai bine acum.

Carciuma nu gasim ca cica e devreme; dupa ora 19.00. Deh, program de mall satesc...

Obositi de la urcare, decidem sa nu mai continuam traseul propus, ci sa coboram cei 9 km pana in Fantanele pe asfalt.

Soseaua este excelenta si vitezele sunt destul de ridicate.
Cica unul din ciclocomputere a aratat 78 km/h. Sper ca nu din cauza caldurii.

Un mic picninc inainte de intrarea in sat ne mai da putere pentru a ajunge la micul magazin din "zona centrala" unde parcasem masinile.

Cu ocazia asta, zona "turistica" Fantanele - Malu Rosu a fost invadata de 6 turisti veseli, la care unii sateni s-au uitat ca la urs.


Si un mic filmulet produs de Spielberg-ul grupului:

PS: fotografiile puteau fi mai bune, dar sunt facute cu un telefon ieftin si bun :)