Decat pe drum, aici aproape de Cheia:
Cum ma dau jos din masina cum locul meu este ocupat.
Norii se aduna asa ca hotaram sa urcam cu masina pana la Muntele Rosu. O decizie greu de luat in conditiile unui drum praf... De fapt, care drum?!
Din cand in cand mai apar cateva raze de soare, tocmai bune pentru a accentua culorile de sezon.
Tudor vrea sa guste putin din plimbarea cu rucsacul. Ne invartim pe langa cabana.
Dar este tentat sa mearga si singur pe jos.
Picnic pe iarba cu un biscuit :)
Vantul se inteteste si daca nu bate soarele e destul de racoare. Inapoi la masina.
Incepem sa coboram, doar ca in loc sa mergem pe infectul drum cotim la dreapta dupa vreo jumatate de km de la cabana. E un drum cu bariera (de data asta ridicata) care stiam ca ajunge in Valea Berii, langa fabrica de apa. Si pare intr-o stare mult mai buna decat cel pe care am urcat.
In Valea Berii Tudor serveste pranzul, cum altfel decat aruncand cu pietricele in paraias.
Dupa o aprovizionare cu zmeura din Cheia ne retragem intr-o poiana pe malul raului sa ne mai incalzim la cateva raze de soare si la un mic foc.
N-am facut vreun traseu, dar macar am iesit in natura.
Ne vedeeeeem!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu