Suntem pe drum din nou. De data asta sefu' ne trimite la o plimbare mai lunga, la invitatia celor de la Transilvania Tour de a vizita statiunea Stana de Vale, Hotelul Iadolina si ce mai e interesant prin zona. Dar sa le luam pe rand.In primul rand drumul este lung. De fapt nu e lung, este foarte luuuuung.
Pe la 4 si un pic spre jumatate (dimineata) ne imbarcam eu, Cristi si Geo. Normal ca cei doi colegi buni sunt solidari cu mine si reusesc sa ramana treji, sa socializeze cu soferul din mine pentru a avea cel mai bun randament.
Solidaritatea tine... putin, pana la Brasov. Unde, vorba aia, "pica ca mustele". Ce somn dulce au avut pana la Sighisoara. Cristi aproape imi sforaia in ureche, cred ca simtea nevoia sa doarma pe umarul meu. Noroc cu serpentinele, ca-l mai trimieam cu capul inspre geam.
Dar vai, se face dimineata, cele doua muste se trezesc vioaie. Undeva, pe la o anumita ora ajungem in Medias, sa o culegem pe colega Simona care deja tremura langa valiza. De aici drumul continua prin Tarnaveni, spre Targu Mures. Prin bunavointa colegei Nicoleta ne dam intalnire la Ungheni, inainte de a intra in Tg. Mures.
Pai era masina fara echipa completa. Se alatura gastii vesele si coleguta Sonia. Nicoleta zice ca 6 suntem prea multi si face cale intoarsa :)
Salutari de la Ungheni!
"poza de-a lu' Cristi"
Drumul nostru continua spre Campia Turzii, unde intram pe simpatica autostrada numarul 3.
"poza de-a lu' Cristi"
Cristi e singurul care face poze; daca ma mai opream si eu ajungeam noaptea. Dar e destul de amabil sa-mi dea si mie din pozele lui. Doar daca ii recunosc meritele. Da. Sigur.
Dupa ce iesim de pe A3, trecem de Gilau, de Huedin si zarim un drum pe harta catre Stana de Vale. Prin Bucea. Ma scuzati de expresie, dar dumu e ca "bucea". Am fost avertizati, dar noi "batman, batman". Hai sa ne incercam norocul. Cate o bucata mai buna de asfalt ne da aripi.
"poza de-a lu' Cristi"
Oamenii din zona ne dezamagesc. Ca vom merge cu viteza intai. Pe la Barajul Lesu incepe gluma. Aici drumul e o gluma. Un sofer ne zpune ca vom merge foarte incet si cu grija sa nu lovim masina pe dedesubt. Si eram la doar 28 de km de Stana de Vale.
"poza de-a lu' Cristi"
Asta e, facem cale intoarsa, n-am pierdut decat o ora. Dar mergem putin spre Oradea si in Bratca facem stanga catre Beius, pe un drum proaspat asfaltat, peste Muntii Padurea Craiului. Serpentine, peisaje minunate.
Cristi mai combate durerea de posterior cu fotografiatul. Altfel face o cadere psihica.
De la Beius mai avem cam 26 km; drumul merge prin campie, Beiusul fiind situat la doar 180 m altitudine. Eeee, dupa vreo 10 km prin camp incep serpentinele. Dar ce urcare brusca, de la ~200 m la 1100 m altitudine, in doar15 km.
"poza de-a lu' Cristi"
Dupa 11 ore ajungem la destinatie.
Ne cazam rapid si suntem trimisi la pranzul intarziatilor.
E timpul sa vizitam locurile. Incepem cu prezentarea bazei de tratament.
Plimbarea continua pe la Vilele Izvorul Minunilor. Pentru familii mari sunt excelente.
Si pentru familii cu adevarat mari: Vila Liliacul.
Nu ratam ocazia unei fotografii tip NOYLA: noi la Stana de Vale.
Dorin, gazda noastra ne invita catre Izvorul Minunilor. Pe drum mai zarim cladiri vechi cam abandonate. Aici vechea cladire a Postei.
Toamna s-a instalat bine, frigul e patrunzator.
Ce se poate face la Izvor? YOLA....
Sau se poate pune o dorinta. Neaparat insotita de o bucata de plastic cu minim chipul lui Caragiale pe ea intru fericirea celui care vine la izvor dupa aruncarea plasticului in apa...
Izvorul este impartit in 3: o treime curge liber, o treime asigura apa curenta in statiune, iar o treime este captata si transportata prin conducte catre fabrica de imbuteliere.
Tunelul are o lungime de ~1150 m si a fost sapat in doar cateva luni.
Brrr, se lasa frigul. Ne intoarcem catre hotel, trecem pe langa partia de ski si pe langa camping. Partia este tocmai buna pentru incepatori: cam 600 m lungime, dotata cu teleski, centru de inchiriere echipament si monitori.
Dar surpriza: nu intram in hotel; mergem la o tuica fiarta, langa foc. Tuica afiarta ajuta mult, Cristi stie. Hai noroc.
Pai nu merge si o gustarica? merge. Suntem invitati sa ne-o pregatim singuri. Simplu: pita picurata. Eu eram deja expert de acum aproape 2 ani, tot prin zona Apusenilor.
Asadar, se ia sunca, se baga in foc si cand incepe sa se topeasca se picura grasimea pe o felie de paine.
Mai mult sau mai putin. Apoi se adauga branza, rosii, ceapa coapta.
De la Stana de Vale transmite pentru dumneavoastra Florin Racoci (omul cu microfonul) si Nelu Gheorghe (omul cu camera), pentru Travel Mix. In curand ne vom vedea la TV; bine, la ce tampenii am spus eu si Cristi cred ca ne-au taiat la montaj de tot, au lasat sa se vada doar fetele.
Na, si eu in poza; asa e cand dai aparatul :)
Lupta cu colesterolul.
Ca sa nu plangem de foame (daca ne ferim de grasimi) ni se mai ofera o ocazie si in restaurant.
Dimineata vine repede. Putin alba.
Cristi isi doreste sa apara iar la TV; daca la Taraf Tv nu a prins locuri, a gasit la National Tv.
Prima oprire o facem la:
Ne este prezentata zona cu obiectivele cele mai importante.
Ne continuam drumul spre Chiscau - Pestera Ursilor.
Un alt popas, de data asta la un muzeu foarte interesant.
Acum fara cuvinte; va las imaginile; povestea muzeului o veti afla daca mergeti la fata locului ca asa-i frumos :)
Intrarea, dar si iesirea sunt gratuite :)
Exista totusi o mica cutiuta unde se pot depune banuti la iesire.
Ca sa ni se faca pofta de mancare vedem si pastravaria Chiscau.
Nelu filmeaza pranzul :)
Cristi viseaza la pranz.
Iar Florin ne spune ca merge cu mujdei.
Pana se prajeste domnul pastrav pornim catre:
Intrarea in pestera este amenajata foarte bine, cu loc de asteptare, un barulet, terasa. Pana acolo peisajele merita cate o pauza.
Pana ne vine randul la intrare... ma mai aleg cu o poza.
Apoi intram in "maruntaiele" muntelui. Pestera Ursilor.
Fara cuvinte:
Aici as putea face un comentariu: legat de vechimea subiectelor din fotografie. Dar nu voi comenta.
Cica noi nu apucam sa le vedem unite.
Ultimul urs din pestera care a vrut sa fuga:
Ultimii turisti din pestera; daca mai intarziam mult la poze ne inchideau cu ursu'.
Intunericul pesterii este inlocuit apoi de culorile toamnei.
Dupa un pastrav delicios prajit pe disc si scaldat in mujdei e cazul sa ne intoarcem sus in munti.
Dupa masa e libera pentru plimbare. O mana de oameni plecam prin racoarea muntelui sa descoperim gloria de altadata a statiunii.
Doar biserica este mai noua.
O anexa a fostului Hotel Excelsior.
Martorul degradarii.
O mica parte a hotelului, cam o treime, ce a ramas in picioare.
Traseele sunt destul de lungi. Cam 8 ore dus-intors are cel mai scurt. Intunericul vine mai repede acum, nu prea e timp.
La cina festiva:
Dorin, gazda, nu se opreste din explicatii :)
Merge o cina fara muzica? nu merge.
Pauza de dans.
Aici as fi putut sa-i chem pe cei de la National Geografic sa filmeze pinguini la Stana de Vale. Pe bune ca exista.
Cine se pricepe.... canta :)
Sambata ne hotaram mai greu sa pornim spre casa. Vremea se zvonea ca se strica. Sa te prinda iarna acolo nepregatit nu e de bine.
Simona, alias Tina Turner; o fi de la vant...
Ne intoarcem tot peste munti.
Ne oprim la o grota, dar nu aflam despre ce e vorba.
Cine are ochi buni zareste 2 caprioare; in dreapta capitei de fan.
Peisaj. La gard.
Peisaj, fara gard.
Toata lumea cu ochii dupa caprioare. Cristi baga zoom-ul, dar e dezamagit ca nu-s caprioare cu 2 picioare.
Timpul trece, ploaia vine si ajungem in Targu Mures. Daca tot suntem aici dam o tura scurta prin centrul orasului cu ghidele noastre Sonia & Nicoleta.
Ne luam la revedere si pornim catre Sighisoara, unde Simona vrea sa coboare. Nu mai rezista cu noi pana in Medias :)
Mancam o pizza imensa la baza cetatii insotiti de colega Cristina de la Medias, zisa si "kinder cu surprize".
E tarziu, n-ar fi rau sa plecam spre casa. Pe la Brasov vitejii mei colegi de drum fac ce stiu ei mai bine. Dorm.
Dar nu prea mult, ca e pacat sa rateze ninsoarea ce ne-a prins intre Brasov si Sinaia.
La final un scurt film de prin Sinaia.
Dupa multe ore ajungem acasa.
Multumiri: organziatorilor ca ne-au chemat si sefilor ca ne-au trimis!
A inteles toata lumea ca pozele nashpa sunt ale mele...nu mai trebuia sa specifici la toate:))))
RăspundețiȘtergereFrumos. Imi place cum spuneti voi (cei care nu sunt din Ardeal) "sunca" in loc de slanina :)
RăspundețiȘtergereEee, ne gandeam si noi la ceva cu carne :))))
RăspundețiȘtergereDar niciodata nu vom refuza in Ardeal niste slanina :)