2012.07.08 SURMONT MARATON AZUGA

A venit si mult-asteptatul concurs de la Azuga, cu o vreme opusa celei de la ultimul concurs (Cupa Emmedue) unde noroiul a fost la maxim. Acum temperaturile au fost la maxim.

Ne-am prezentat de sambata la Azuga ca sa nu fim nevoiti sa plecam duminica prea de dimineata la drum. Pe la pranz avem o tentativa de plimbare, dar caldura prea apasatoare nu ne lasa sa avansam prea mult.

Dupa ridicarea numerelor de concurs Tudor zareste telegondola. Si telegondola il zareste pe Tudor si uite asa se naste o iubire intre ei doi de nu il mai putem lua de langa cutiuta rosie. Asa ca sus in gondola.

Noroc ca am avut biletele la jumatate, datorita numerelor de concurs. Frumos gest :)

Emotii in gondola? nicidecum, Tudor se simtea ca intr-un parc de distractii.

Ajunsi sus ne pozam...

...ne relaxam, socializam.

Dialog:
Tudor: cum te cheama?
Fetita: Ana Maria
Tudor: bine, Maria
Fetita: Nu Maria; Ana Maria
Tudor: bine, Ana Maria
Fetita: spune-mi Ana

E liniste, adie vantul, parca nu e motiv de coborat in oras.

Ne mai plimbam putin.

In fundal se vede Valea Limbasel, pe unde va fi coborarea de la concursul de a doua zi.

Azuga.

Muntii Bucegi.

Se apropie ora de inchidere a gondolei.

Asteptand cabina.

Un fresh delicios de la standul concursului.

Dupa cina iesim la o plimbare pana in zona de start.

Tudor castiga primul loc.

Cristi il castiga pe Tudor.

La final eu si Tudor castigam. Cristi dispare :))

Focul de tabara devine atractie pentru toti.

 Ne retragem sa ne odihnim.

 Duminica dimineata suntem fresh. La inceput; apoi soarele incepe sa arda destul de tare.

Aici in sfarsit suntem primii. Ne uitam in spate si nu ne vine sa credem. Suntem primii in tarcul de start :)))

De amatori ce suntem tura lunga nu ni s-a parut interesanta. Tura medie prea plicticoasa. Asa ca am ales, normal, tura scurta :)  Ne-am uitat pe harta, ne-am uitat la picioare si alegerea nu a fost grea.

3,2,1 GO
Plecam si dupa vreo 30 de metri o concurenta zboara putin de pe bicicleta in fata mea; e ok, eu franez la timp si o ocolesc la centimetru. Si tocmai ma pregateam sa ies de pe centru sa nu fiu prins in vreun carambol.

Trag ceva mai tare la inceput, gafai destul. De-abia dupa cativa km incep sa-mi revin cu respiratia si sa merg constant. Cristi ramane mai in spate, dar banuiesc ca vrea sa recupereze pe prima urcare. Eu nu slabesc ritmul asa ca urcarea imi taie iar respiratia si prefer sa fac pushbike. Ma depasesc cativa concurenti pe bicicleta (inclusiv Cristi, care nu scotea niciun sunet si avea privirea pierduta printre spite), dar stiu ca daca se dau jos din sa am sanse sa-i ajung. La pedalat mai greu, dar la impins bicicleta ma descurc mai bine :))
Dar vine punctul de alimentare imediat. Beau un pahar cu apa si nu mai stau la prajituri. Recuperez cateva locuri. Cristi e cu cateva secunde inaintea mea. Stiu ca pe coborare se va duce tare. Il ajuta forma total anti-aerodinamica combinata cu vreo 20 kg in plus fata de mine. Pe prietena lui o cheama Gravitatia si il atrage ca un magnet catre finish. Eu prefer sa mai pun frana din cand in cand, dar sa ajung intreg. Cu vreo 500 m inainte de finish 2 concurenti din fata vor sa ia o curba la 90 grade in viteza. Viteza nu e prietena cu pietrisul si nisipul de pe jos asa ca se lasa cu buf si praf. Ii ocolesc si trag de mine caci mai aveam putin.

Ajung pe locul 44, la 1 minut si jumatate dupa Cristi (loc 39).
Primim medalia de finisher. Cristi merita premiul "am privirea incetosata, nu mai vad nimic, simt ca lesin, tremur ca un diesel".
A tras tare si a ajuns moale :))

 Ne retragem la o farfurie de paste.
 Tudor e fericit ca m-am intors.

Traseul a fost usor, dar ne cunoastem limitele.
Mi-am propus sa ies sub 1h30. Si am reusit 1h23 min.

Felicitari organizatorilor, dar si concurentilor!