Era cat pe ce sa treaca anul si sa nu ajungem sa vedem zapada din Ciucas.Si chiar am vazut-o, dar de testat prea mult n-am reusit.
Ajunsi destul de tarziu in Cheia, am sperat sa putem urca cu masina pana la Muntele Rosu. Dupa cateva serpentine am dat de o portiune plina de gheata si o coada de vreo 5 masini care nu mai puteau urca.
Fiecare incerca sa urce, dar au reusit doar cativa. Timpul se scurgea. asa ca lasam masina acolo si o luam la pas.
Pana la Muntele Rosu ne facem incalzirea. Ideea era sa urcam cat mai mult, poate sa reusim sa ajungem la Cabana Ciucas pe culmi (bine, ne minteam frumos ca am putea ajunge).
Vremea a tinut cu noi; destul de cald in prima faza, soare cat cuprinde.
La fiecare pauza mica mai facem cate o fotografie.
Cine zicea ca ursul hiberneaza iarna? ca nu iese din barlog? astea-s povesti... de adormit ursul!
Dupa ce trecem de statia seismologica, urcam prima panta prin padure si facem o scurta pauza. Intra un ceai cald si niste dulciuri.
Ne uitam de jur imprejur:
Nu pierdem prea mult timp. Ne luam la tranta cu pantele pe care vantul deja incepe sa sufle mai tare.
Zarim si Cabana Ciucas in stanga, dar se pare ca e cam tarziu sa ajungem pana la ea.
Mai urcam putin, ne bucuram de peisaje.
Vantul e din ce in ce mai rece, e chiar ger.
Mai rezistam cat sa facem cateva fotografii.
Apoi facem cale intoarsa.
Statiunea Cheia.
Ajungem la Muntele Rosu cand soarele incepe sa se ascunda dupa munti si sa arunce ultimele raze calde.
Dupa o ciocolata calda la cabana, coboram pe intuneric si pe gheata spre masina.
O tura scurta, rece, dar cu peisaje minunate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu