Acum cativa ani vedeam la televizor cum o gasca de vreo 100 de biciclisti pleaca la mare. Pe doua roti. Nu pedalam pe vremea aceea, asa ca mi se parea ceva super tare.Intre timp ne-am apucat de pedalat, usurel, asa, ca amatorii. Intre timp, prin februarie, mi-am adus aminte de tura lui Lucian Mandruta de 2 zile catre mare (Bucuresti-Navodari). Am cautat informatiile, am aflat si data si am aruncat o vorba catre Mihaela, mai mult ca stire.
I s-a parut interesant si a zis "hai sa mergem".
Eu am ezitat putin, nu stiam daca ne ajunge timpul pentru antrenamente. Era inca frig, iarna nu fugise, dar am zis sa profitam de fiecare ocazie.
Prima tura mai lunguta a fost la sfarsit de martie parca, vreo 45 km pe langa Ploiesti, iar cu o saptamana inainte de eveniment am scos gasca (eu, Mihaela, Traian si Madalin) la o tura prin satele prahovene si dambovitene. 90 km, sa ne obisnuim cu statul in sa.
Cu 2 saptamani inainte am verificat zilnic prognoza. Se parea ca vremea tine cu noi. Venea vara :)
Iata-ne si in dimineata zilei de 27 aprilie la locul de intalnire, magazinul Lidl din Titan. Vreo 350 de biciclisti zumzaie de colo-colo. Ne luam numerele, aranjam bicicletele si asteptam cu emotie sa pornim catre mare.
Surprinsi de fotograf.
Lucian Mandruta ne da ultimele detalii, inainte ca Eduard Novak (medaliatul olimpic si noul sef al Federatiei de Ciclism) sa ne dea startul.
Si gata! Pornim. Mergem grupati toti 5, precauti, sa nu ne ingramadim cu ceilalti, sa evitam evenimentele neplacute.
Se merge bine, peste 25 km/h, dar se face cald. Facem primul popas, cred ca pe la km 40.
Ne simtitm excelent. Crema de plaja nu lipseste, soarele incepe sa arda.
Cristi isi pierde bidonul de la niste gropi; am unul in plus si i-l dau. La prima carciuma se opresc la alimentare: Madalin, Traian si Cristi. Eu si Mihaela plecam usurel inainte, stiind ca vom fi ajunsi.
Cristi mai face cate o poza din cand in cand. De data asta el e fotograful nsotru. Plecaciuni cu rapita domnu' fotograf!
Ajungem pe la km 60 la punctul de alimentare. Cautam un loc la umbra, luam niste sticle cu apa, niste portocale, lamai si ciocolata. Parca si banane. Sau parca nu.
Ne invioram si simtim nevoia, eu si Cristi, sa parem seriosi. Daca gaseam si niste banane puteam sa si zambim :)
Dupa mai bine de jumatate de ora ne urcam iar in sa; fundul rezista. Ne oprim destul de repede la Lehliu Gara, unde in fata primariei, cativa oficiali ne intampina cu apa plata rece si buna. Fugim la umbra, mai bagam niste crema de plaja si pornim mai departe.
De aici facem popasuri sau regrupari cam la 20-25 km.
Dupa o cola rece la Ciulnita, unde baietii sunt suparati ca au pierdut trenul de Slobozia, ajungem imediat la penultima oprire: Drajna. Ne mai alimentam cu apa, dar cu banane nu :)
Pardon, parca a iesit o banana rusinata prin crapatura usii de la microbuz :)))
De aici, conform prognozei meteo, avem vant din spate catre Slobozia.
Mergem cu vreo 30 km/h fara efort. Coboram podul de la intrare in oras si mai facem un ultim popas la magazinul Lidl. Ocazie cu care Madalin vine sa se laude cu un cui infipt in cauciuc. Norocul lui ca a patit-o chiar inainte de Lidl.
Devenim mecanici ad-hoc.
Eu prefer sa tin de roata si sa-l incurajez la pompat.
Chiar daca pare ca vrea sa-i dea o pompa in cap unei furnici care l-a muscat de ... sireturi, de fapt Madalin voia sa adune niste iarba sa-si mai indese in pantaloni sa uite de durerile de sa; pardon, de fund.
Hai ma, lasa piulita, hai la Amara la o bere :)
Traian, marele invingator de la Slobozia. Aici se bucura de ziceai ca a trecut pe langa Navodari si a ajuns la Eforie.
"Lasati vantul sa vina la mine sa-mi dea puteri inca putin!". Fundul rezista.
O ultima fotografie, apoi pornim pe centura si ajungem la giratoriul de unde un indicator ne zice ca mai avem 8 km.
Ajungem in Amara dupa vreo 6 ore si 50 minute de pedalat plus pauze. Parcam bicicletele prin baza de tratament. Cred ca noi ar fi trebuit sa ramanem in baza, dar ne cazam repede, dam colbul jos de pe noi si ne pregatim de cina. E mult spus pregatim, ca la ce foame aveam in noi ...
Suntem veseli! Durerile de fund nu ne lasa sa adoptam o pozitie normala :)
E bine si in picioare :)
Gasim puterea sa ne luam cate o bere si sa iesim la foisor.
Dupa ce bem berea nu mai gasim puterea de a ajunge repede in restaurant.
Ne proptim la o masa si asteptam cu nerabdare sa-nceapa festinul. Ciorba de perisoare a fost cea mai buna ciorba pe care am mancat-o vreodata. Si daca era apa cu patrunjel cred ca mi se parea cea mai buna.
Cu burta ceva mai linistita incepem sa devenim carcotasi la felul doi :)
Genial un comentariu de pe FB: "ti-a placut pastrama? era piept de pui :))))))"
Ne pozam cu "nasu" Lucian, asteptam tragerea la sorti la care ca de obicei n-avem noroc, apoi ne prelingem catre camera.
Madalin, Traian si Cristi au avut noroc de o camera tripla, deci n-au avut probleme la folosirea pudrei de talc. Ma gandeam ca nu se descurca, dar de pe balcon se vedea un nor de praf alb de la ei, deci au fost in regula. Bun praful de capsuni baieti? :D
Ziua 2: Amara - Harsova - Navodari.
Ne trezim cu greu, dar pe la ora 7 suntem la masa. Pana la 8 trebuie sa ducem bagajul la autocar si sa fim gata de start.
De la stanga la dreapta: Traian om serios (vrea sa para profi), Madalin (simte nevoia sa fie tinut sa nu cada), Cristi (pare ca-l tine pe Madalin, dar de fapt se sprijina de el), Mihaela (vesela si optimista) si eu (pare ca ma sprijin de ghidon, de fapt incercam sa ma incalzesc putin).
Plecam inainte sa gasim un magazin sa ne facem plinul cu apa, dupa care asteptam sa vina plutonul. Se intarzie, se face cam 8 si jumatate. Plecam usurel spre Slobozia, asteptand sa fim inghititi de pluton.
Cristi ramane putin in urma sa faca poze.
Ne regrupam repede, apoi mergem in pluton destul de compact o buna bucata de vreme.
La fel ca in prima zi suntem escortati de masina de politie, care ne elibereaza o banda.
Ne mai oprim la cate o regrupare sau un popas de alimentare cu apa.
Traian se antrena; incerca sa gaseasca o tehnica de mancat rapid banane. Care banane? Chiar asa?! Care?!
A ramas cu antrenamentul :)
Va spunem noi ca atunci cand ti-e foame cea mai buna banana e apa.
Macar de ciocolata nu vreau sa mai aud in perioada urmatoare.Mi-am facut plinul :)
O ultima incercare de a face autostopul inainte sa ajungem la dealurile de dupa Harsova.
Nici cu farmecul nostru nu reusim sa oprim vreo masina. Deci continuam pe 2 roti.
Raman in urma cu Cristi care vrea sa pozeze putin din mers.
Aici ca o gazela de sosea :)
Pe podul de la Giurgeni.
Dupa coborare nu mai mergem mult si primul deal ne iese-n cale.
Il biruim repede, mai ales ca dupa el se afla un punct de hidratare.
Mihaela, in roz astazi, nu se da batuta; Cupleaza foaia de mijloc si macina pedalele pana sus.
Dupa alte cateva dealuri tragem putin pe dreapta. Niste ape si parca si o banana. Cristi s-a prins unde sunt bananele si face rost :)
Aici deja speram ca Navodari sa nu fie vecin cu Constanta, ci sa fie mai aproape de noi.
Si da-i si urca si da-i si coboara. La un moment dat ne retragem brusc la un magazin satesc. Bagam la burtica ceva clasic: paine cu parizer si mustar. Excelent meniu, parca eram la un restaurant de fite, asa de bine ne-a prins..
Un ultim popas il facem la Mihail Kogalniceanu. Fundurile inca mai rezista. La un moment dat suntem informati ca mai stam 20 de minute sa ne strangem toti, apoi plecam in pluton pana la destinatie. Prilej cu care ma indepartez cu Mihaela de grup. Doar putin. Dupa 2 minute vedem cum toata lumea pleaca brusc. Ups. Fugim catre biciclete. Suntem ultimii. Viciu de organizare. De aici avem o usoara coborare si plat. Tragem tare, vedem in departare plutonul, dar nu reusim sa-l prindem. Mai gasim 2 rataciti, dar intr-un final lasam ritmul mai moale.
Ne salutam cu un ciclist constantean care trece in sens opus, dar dupa ce facem stanga la giratoriu spre Lumina-Navodari ne ajunge din urma. De fapt iesise in intampinarea plutonului si a dat o "fuga" pana la Kogalniceanu sa vada daca mai e cineva dupa noi. Eee, altfel "fugi" pe o cursiera. Mergem impreuna pana la intrarea in Navodari, unde mai prindem din urma cativa ciclisti mai obositi.
Navodariul parca nu se mai termina. Plaja si terasa El Comandante ne asteapta si noi mai avem. Dar mai avem putin.
In sfarsit il zarim pentru ultima data pe politistul care ne-a insotit pe ultima bucata de drum. Opreste circulatia pentru noi si ne face semn catre plaja. Ne salutam si intram pe offroad-ul care duce catre nisip. Vedem marea dupa 7 ore si 50 de minute de pedalat, plus pauze. Vedem multa lume, vedem nisipul. Rotile se intalnesc cu nisipul si se opresc brusc. Nu mai aveam viteza, asa ca reusim sa nu cadem :)
Ajungem pe plaja in bataia ultimelor raze de soare, exact la timp pentru poza de grup.
Baietii deja avusesera timp de o balaceala la picioruse.
Cristi a fost cel mai emotionat dintre toti. De emotie nu si-a dat seama unde se termina uscatul :))) Si a tot mers.
Si, la fel cum fac halterofilii cand ridica greutatile, isi ia avant, trage aer in pieptul care tremura ca un motor diesel si...
... VICTORIEEEE!!!!
Ne proptim la terasa. Primim un sanwich si o bere. Nu mai simtim oboseala. Nici berea nu reuseste sa ne moleseasca.
Mihaela priveste marea. Ne bucuram ca nu s-a urcat in autocar. Am mers amandoi in ritmul ei si am ajuns la mare. Pe 2 roti.
Dupa 300 de km, in 2 zile suntem la Navodari. Bravo noua!
Suntem "oficial" calatori pe 2 roti.
Felicitari: initiatorilor evenimentului - Lucian Mandruta & Co., participantilor, celor ce nu au avut forta de a parcurge integral traseul, dar au gasit totusi un strop de putere de a cobori din autocar la intrarea in Navodari si de a se urca din nou pe bicicleta, pentru a ajunge pe plaja stand in sa. Felicitari si Biancai, fetita de 8 ani care a pedalat cam 200 km in total si care i-a facut pe multi sa se gandeasca de 2 ori inainte sa abandoneze :)
Multumiri: echipei de organizare (mai sunt de pus la punct cateva detalii, daca sunt deschisi la critici/sfaturi), sponsorilor, echipei tehnice (chiar daca noi n-am avut nevoie) care pe langa scule era prezenta si cu o vorba buna sau un indemn, politistilor care ne-au ajutat si echipei de pe ambulanta.
Foto: multumiri fotografilor care au pozat din mers, din masini, din lanurile de rapita, din elicopter su din nisip :) - https://www.facebook.com/cubicicletalamare?ref=ts&fref=ts
Ne vedem la anu'? Cine stie, poate ca da. Sau poate ca descoperim ceva mai tare. Cert e ca asta a fost cea mai tare de pana acum!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu