Prima mea evadare :)E primul an in care ma hotarasc sa invart pedalele la marea evadare.
Noroiul din anii trecuti nu ma incanta. De data asta vremea a fost prea buna.
La un moment dat nu eram convins daca numarul mare de concurenti va insemna o problema sau nu.
Dar invitatia castigata din partea BCR mi-a dat un impuls si m-am hotarat sa merg.
Din gasca noastra am fost singur. Restul nu au vrut inghesuiala.
foto: Mihai Stetcu
Am ajuns la start cu o ora si jumatate inainte. M-am invartit putin prin jur, am zis sa nu ma pun prea in fata (ma rog, dupa calupul de 100 + 500 care porneau in fata), ca sa nu fiu depasit de cei buni care luau startul dupa mine.
La ora 9, cu o ora inainte de start, se ocupasera destule locuri asa ca nu am mai stat deoparte, chiar daca nu am apucat sa-mi fac incalzirea.
M-am pus in asteptare, probabil pe la pozitiile 1100-1200.
Cine ma vede in poza primeste o poza cu mine mai de aproape :)
foto: Alin Popescu
Nu se vede bine? incercati aici atunci :)
foto: Mihai Stetcu
Dupa ce s-a dat startul am incercat sa ies pe margine ca sa evit acrosarile din mijloc, dar si sa incerc sa depasesc cat mai mult. Scopul meu principal a fost sa nu ma tavalesc pe jos, asa ca am fost mai precaut si nu m-am bagat in depasiri riscante.
Pana la urma nu trageam pentru podium.
foto: Brasov Cycling Team
Dupa prima portiune de sosea care trebuia sa ne rasfire s-a intrat in padure. Praf maxim din cauza vitezei, iar apoi mers lejer pe poteca ingusta. Unde puteam sa depasesc fara sa ne punem in pericol ma bagam. Unde nu puteam mergeam incet sa ma odihnesc :)
In timp ce noi eram inca in padure elitele iesisera pe camp:
foto: Mihai Stetcu
Eu cred ca ii impingea elicopterul, sau zbura cu elicele prea aproape de ei, ca prea aveau viteza mare :)
foto: Mihai Stetcu
Ajuns la primul punct de alimentare m-am oprit doar un minut, cat sa beau un pahar cu apa si sa umplu bidonul. mai aveam un bidon mai mic, foame nu-mi era asa ca am fugit mai departe.
Am prins niste cozi in zonele inguste, dar incercam sa ma strecor pe margine, pe langa boscheti.
La un moment dat, pe un forestier lat am vrut sa depasesc un coleg mai lent. Care brusc a inceput sa faca zig-zag-uri in fata mea. Am scapat la milimetru de impreunarea ghidoanelor. Nu acelasi lucru il pot spune de colegul din spatele meu care n-a avut noroc si care s-a tavalit putin pe jos cu vinovatul.
foto: Valentin Alexandroae
La al doilea punct de alimentare mi-am facut calculele; aveam apa in bidon, mai erau vreo 15 km, deci nu mai avea rost sa ma opresc. Am prins o sticla cu apa din mers si am fugit mai departe.
foto: Valentin Alexandroae
Ultima portiune, ultimii 8 km au fost cei mai tristi. Drumul era arat, plin de damburi. Nu mai reuseam sa tin viteza crescuta.
Un concurent a vrut sa ma depaseasca. L-am lasat. N-a putut. A cazut fix in fata mea. Noroc ca nu aveam viteza si am franat inainte sa ma urc cu roata pe mana lui. Dupa care nu a mai vrut sa depaseasca :)
Si aproape gata:
foto: Alin Popescu
foto: Alin Popescu
Tudor incantat de medalia de finisher.
Organizarea a fost tare buna.
La finish nu a fost inghesuiala, se mergea cursiv pe la standul de tricouri, diplome, la standul cu paste, la masaj.
La punctul de spalare nu am mai stat; era soare si nu ma incanta statul la coada. Dar e de apreciat numarul mare de spalatoare si cortul care te mai ferea de soare.
Tudor s-a distrat in leagane. Leagane "vintage", cu vopsea originala din 1980.
In asteptarea premierii ne-am intins pe iarba la umbra.
A fost un concurs fain. Organizare excelenta. Poate mai merg :)
Foarte frumos! Sa fi sanatos si in forma sa poti participa si la alte maratoane!
RăspundețiȘtergereMultumesc! Daca am timp ma antrenez mai mult :)
RăspundețiȘtergere