A venit vremea concediului. Anul asta am renuntat la valurile marii. Ne-am orientat catre inaltimile racoroase ale muntilor. Dupa indelungi cautari am gasit o varianta care sa ne tina ocupati intreg sejurul: Austria, Zell am See-Kaprun mai exact.
Important era sa gasim un hotel care sa aiba inclus si "Zell am See-Kaprun summercard", prin care sa scutim niste bani dati pe biletele si taxele de la obiectivele pe care le aveam in plan: telecabine, intrari la chei, cascada, plimbare cu vaporul pe lac etc.
La cat aveam de mers pana in Zell era imposibil sa facem drumul dintr-o bucata. Pentru prima noapte ne-am oprit la Arad, la Pensiunea Arada; este situata chiar la intrarea in oras, la vreo 100 m de centura care duce spre vama. Are 7 camere, curte cu parcare, un salon de mic dejun, 2 pisici si un catel :)
Seara am mancat la un restaurant aflat la 3 minute de pensiune, ieftin si bun.
Dimineata n-am reusit sa plecam foarte devreme, astfel incat vama de la Nadlac am trecut-o in jurul orei 9.
Vigneta de Ungaria am luat-o din timp de la o benzinarie Mol, putin mai ieftin decat era la gheretele de langa vama.
Dupa aproximativ 17 km de la vama cu Ungaria am intrat pe autostrada si, brusc, drumul a devenit suportabil :)
Am ajuns repejor la granita cu Austria, ne-am oprit pentru a lua vigneta de la un chiosc, apoi ne-am continuat drumul catre Viena. Cum aveam in plan sa ocolim orasul trebuia sa gasim un loc pentru pranz; asa ca ne-am oprit la ora la care trebuia la Parndorf, nu pentru cumparaturi, ci pentru un popas la McDonalds si o alimentare la benzinarie (ceva mai ieftina benzina decat pe autostrada).
Ne-am continuat drumul catre Salzburg unde am iesit vreo 500 m de pe autostrada pentru inca o alimentare.
Apoi au inceput sa ne apara in fata ceva ce asteptam de mult: muntii.
Drumul catre Zell continua prin munti, tuneluri si nu trece prin localitati aproape deloc.
Am ajuns pe o ploaie torentiala prin care nu vedeam mare lucru; noroc ca gps-ul ne-a dus fix in fata hotelului.
Am stat la Hotel Gasthof Schutthof, 3 stele; practic erau vreo 4 stele, n-am avut ce reprosa. Personalul iti oferea informatiile de care aveai nevoie, iar cei de la restaurant zambeau mereu si intrebau foarte des daca "it's ok?"
Am iesit la o scurta plimbare catre Zell, noi stand intr-un "cartier" al statiunii; dupa ora 19.00 era cam pustiu, toata lumea fiind ascunsa pe undeva...
Ne-am oprit pe la jumatatea drumului, la un mic depou de trenuri. Autobuzul de mai jos era functional, in ciuda varstei.
A 2-a zi ne-am trezit gata de actiune; afara era cam innorat, dar am hotarat sa ne riscam sa urcam pe ghetarul Kitzsteinhorn.
In receptia hotelului erau 2 monitoare care afisau conditiile meteo de pe munti si imagini live de la inaltime.
Am plecat cu masina catre Kaprun, stiind ca la statia de telecabina gasim parcari gratuite.
In continuare eram aproape cu capul in nori.
Prima bucurie pentru Tudor: telegondola. Primul tronson ne duce aproape de 2000 m altitudine.
Dupa ce incepem sa urcam...
... realizam ca dincolo de plafonul de nori vremea este excelenta.
Si ne trezim deasupra unei mari de nori.
Mai sus vremea nu se arata insorita, dar n-om fi noi asa de ghinionisti.
N-am stat prea mult pe afara, fiind nerabdatori sa ajungem pe ghetar.
Peste tot se gasea un drum de bicicleta, o poteca; de data asta suntem fara roti.
Ce frumos stau gondolele insirate ca niste margele pe o sforicica. Hai in ele.
Tronosnul 2 care ne urca la 2400 m.
Marea de nori de sub noi e mai degraba un ocean.
La 2400 m, Alpin Center: magazin Intersport, restaurante, cazare, inchirieri echipament (inclusiv cizme si geci).
In statia de telecabina catre 3000 m. Telecabina e una puternica, poate cara pana si o masina sub ea, pana la 4 tone si jumatate.
Straturile unui ghetar:
Era gheata si zapada, nu vreun material care sa le imite.
Asteptam cam 10 minute sa se faca ora de plecare. Prin mica fereastra a telecabinei zarim atmosfera noroasa de mai sus.
Si o mica avalansa de zapada si pietre.
Ajungem sus, ne imbracam bine, sunt cam 0 grade si iesim pe platforma la 3029 m altitudine.
Zapada in luna august, deci dam cu bulgari la maxim!
Serios ca in spate erau numai munti. Deocamdata avem doar nori.
Dar, parca incepe sa apara norocul si la noi :)
Dar tot cu zapada e mai frumos.
Dupa vreo jumatate de ora intram in statia de telecabina, trecem de etajul cu restaurant si intram in galeria parcului national....
...sapata prin munte...
...care ne prezinta rocile, ghetarul si alte info despre parcul national Hohen Tauern.
Comoara a trebuit sa o lasam la locul ei. Nu aveam loc in rucsac :)
Tunelul e intr-o usoara coborare, pe jos fiind mocheta sau cauciuc, ca nu cumva vreun piciorus de turist sa alunece din cauza apei care se scurge prin pereti.
Si ca sa nu ne facem griji ne anunta cat mai avem pana vedem lumina zilei.
Si ne trezim pe o alta platforma la cativa zeci de metri sub prima.
Pentru senzatii tari:
Gata cu norii, vremea frumoasa ne inconjoara.
Dar ce-avem noi aicea? o partie de sanius? mai sa fie, hai la ea.
De la platforma coboram pe o poteca bine delimitata de niste franghii.
Da, se poate face si plaja.
Sau urcam cu banda (sa nu obosim), ca sa ne dam cu saniuta.
In stanga se vede statia de telecabina cu platforma de la 3029 m, iar putin mai jos in dreapta platforma la care se ajunge prin tunelul sapat in munte.
Aici e "closed"; se pozeaza o reclama; pardon, o domnisoara austriaca traditionala :)
Uite ca pot si singur :)
Inapoi la telecabina ajungem nu pe jos, ci cu Gletschershuttle.
Eeee, deja situatia s-a schimbat, vremea e minunata.
Zarim telecabina ce ne va cobori de pe munte, iar in zare vedem statiunea si lacul Zeller.
Se pot face excursii pe varf cu ghid, dar nu avem timp de data asta.
Ajungem cu shuttle-ul in cateva minute sus.
Merita sa mai iesim pe platforma inca o data.
La unul din nivelurile statiei descoperim si cinematograful.
Filmul prezinta Parcul National, in toate anotimpurile, dureaza cam 15 minute, dar este impresionant.
Ne hotaram cu greu sa coboram spre vale.
Indicatoare: timpii mi s-au parut putin cam mari, probabil pentru plimbari mai lejere.
Alpin Center 2400m.
De acolo venim:
Si acolo jos, mic-mic se vede hotelul, la coada lacului :)
Putina relaxare,
putina joaca...
Seamana cu poza de mai sus? asa e, dar e asa frumos, ca-ti vine sa pozezi incontinuu.
Orice, numai sa nu te plictisesti.
E timpul sa luam gondola rosie la vale.
Ne hranim cu o pizza la terasa telegondolei de jos si facem planul pentru cealalta jumatate de zi.
Dar asta in episodul urmator :)
Informatii diverse:
- parcare gratuita la telecabina
- gratuit cu summer card: toate telecabinele, sania, galeria, cinema
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu