Inca o zi de plaja si relaxare. Relaxare dimineata, ca dupa masa avem de gand sa ne plimbam putin prin zona.Dupa o balaceala in care Tudor reuseste sa renunte la vesta si sa inoate singur (pe sub apa, nu la suprafata cum ma chinuiam eu sa-l invat...) facem planul sa vizitam orasul vechi.
Luam un pranz rapid pe faleza, unde cu vreo 7-8 euro ne potolim foamea, apoi dam o fuga rapida la hotel sa ne luam "echipamentul" de plimbare.
Inainte de plecarea in concediu citisem pe undeva ca Budva e un fel de Mamaia de la noi, agitata si aglomerata. Din fericire nu e deloc sufocanta precum Mamaia in varf de sezon. Sau poate ca si oamenii sunt ... altfel.
Dupa ce ajungem in port zarim si intrarea in Stari Grad. Cand planificam concediul am zarit pe harta Stari Grad si aici si in Kotor, dar si in Dubrovnik. Nu intelegeam de ce sunt atatea localitati cu numele asta; parea dubios, asa ca google translate mi-a zis ca Stari Grad inseamna ... Orasul Vechi. Ce m-am pacalit :)
Destul de pustiu la orele dupa-amiezii. Probabil multi erau la plaja si la ora asta (cei care veneau la 11-12 la plaja; si nu erau putini). Seara cred ca e o atmosfera extraordinara.
Avantajul stradutelor inguste este ca ... au ceva umbra :)
E destul de cald si cum dam de soare ne molesim.
Stradutele sunt inguste si intortocheate, incat ai impresia ca esti intr-un labirint. Dar, daca nu te grabesti, poti sa te ratacesti de buna voie cat timp vrei si apoi sa te relaxezi la una din terasele sau cafenelele aflate in micile piete.
Orasul are o vechime de ~2500 de ani. Unii istorici sustin ca acest petic de pamant a fost initial o insula care, in timp, s-a unit cu tarmul printr-o fasie de nisip. In secolul 15 au aparut fortificatiile care inconjoara orasul. Zidurile, dar si o parte din detaliile cladirilor, au o arhitectura venetiana.
Orasul a suferit in urma celor doua cutremure dezastruoase, unul in secolul 17, iar al doilea mai recent, in anul 1979. Acesta a avut o intensitate de 7 grade si, din 400 de cladiri, doar 8 au ramas in picioare.Tot orasul a fost reconstruit in 8 ani.
Citadela - o extraordinara si impunatoare fortareata a Adriaticii - acum un loc excelent pentru piese de teatru.
 |
| Doua maimutici :) |
Din pacate n-am mai avut energie sa revenim si seara in Stari Grad, dar... o lasam pe altadata :)
Dupa amiaza avem in plan sa mergem sa vedem si Golful Kotor, cu al sau Stari Grad, dar si cetatea din varful dealului de deasupra golfului.
Din Old Town Budva avem ceva de mers pana la hotel. Lesinati de caldura luam un taxi ca sa mai pastram din energie pentru mai tarziu.
Pana in Kotor avem cam 20-25 km. Ma iau dupa gps si in loc sa mergem pe drumul de coasta, intram pe serpentine, sa traversam peste munte. Mda, nu mai mersesem de 2 zile prin munti...
Ajungem repede si gasim parcare chiar in fata intrarii in orasul vechi. "Ieftin", doar 0,9 euro/ora. Dar mai central decat parcarea asta nu se putea. Suntem in fata uneia din cele 3 porti ale fortificatiei: Sea Gate. Iar pe fundal zarim zidurile vechii fortarete ce urca pe munte sus, tot mai sus...
Golful Kotor a fost considerat cel mai sudic fiord al Europei, dar se pare ca nu este un fiord, ci un golf in care apa marii a patruns peste vaile raurilor ce se scurgeau de pe muntii ce inconjoara golful.
Desi are 28 de km lungime si un tarm de 107 km, o mica stramtoare de 300 de metri ofera posibilitatea de a traversa golful cu ferryboat-ul.
Chiar in fata intrarii in Stari Grad este un infopoint de unde primim o harta gratuita.
Orasul vechi este inconjurat de un zid construit in timpul Republicii Venetiene; de altfel, toate cladirile au arhitectura tipica acelei perioade.
Se afla la poalele dealului Sf. Ioan, nu departe de Muntele Lovcen, pe care l-am urcat in prima zi cand am ajuns in zona.
Orasul este in patrimoniul Unesco, avand bine conservate istoria, cultura si traditiile. Este considerat cel mai bine conservat oras medieval din zona mediteraneeana.
Harta e binevenita daca sunteti in cautarea monumentelor, muzeelor si bisericilor. Biserici care sunt din belsug; practic, unde gasesti o piata in labirintul de strazi inguste, acolo vei gasi si o biserica. Sau o cafenea :)
Dupa ce soarele mai coboara si nu mai dogoreste asa rau, folosim harta pentru a gasi iesirea catre zidurile vechii cetati.
Se vede in varful dealului cetatea. Avem doar 1350 de trepte de urcat.
Ne facem provizii de apa, platim intrarea, mai bine zis iesirea din oras 3 euro/pers. si da-i si urca :)
La Cetatea Sf. Ioan, aflata in varful dealului, se ajunge dupa aproximativ o ora de urcat; depinde de antrenament; sunt 1350 de trepte, iar cetatea se afla la 280 de metri altitudine deasupra golfului.
Taxatoarea de la care primim bon fiscal si un pliant cu harta traseului:
Vorbele sunt de prisos; practic te opresti sa savurezi peisajul la fiecare 10 metri urcati :)
 |
| Church of Our Lady of Health |
Din loc in loc cate un vanzator ambulant ne ofera apa rece la 1 euro sau 2 euro o sticla mica. In oras era 1 euro o sticla de 1,5 litri, dar efortul lor de a cara lazile frigorifice pe atatea scari justifica pretul.
Unul din vanzatori ne aude vorbind si ne intreaba daca suntem din Romania. Stam putin la taclale si aflam ca in tinerete a vizitat Timisoara, Craiova, Cluj, Mamaia, Delta. La final ne ureaza "drum bun si la revedere" :)
Urcarea pana in varf ne-a luat cam 1 ora si un sfert. Dar cu pauze de foto si de odihna.
Pe harta, traseul are portiuni colorate diferit: sigure, periculoase si foarte riscante.
Cele riscante nu prea mai au parapeti, zidurile fiind prabusite, dar nu e ceva de speriat. Doar copiii trebuie tinuti aproape.
Pe traseu apare cate un marcaj discret, un punct rosu. Neavand alte variante de parcurs nu prea il bagi in seama. Dar, la un moment dat, apare langa o mica "fereastra". Citisem pe undeva ca se poate trece pe acolo si intradevar, dupa fereastra era o poteca ce mergea pana la o mica biserica din piatra, veche de peste 1000 de ani.
La coborare ne-am mai plimbat putin prin orasul vechi. Toate stradutele acelea mici, cu terase avand cateva masute, cu muzicanti, creeaza o atmosfera aparte de care iti vine greu sa te desparti. Cred ca daca te cazezi in interiorul cetatii ai parte de o experienta foarte placuta, mai ales ca vechiul oras nu este foarte aglomerat asa cum este, de exemplu, Dubrovnikul.
Drumul catre Budva il facem tot peste munte si avem parte de o priveliste extraordinara cand ajungem deasupra orasului.
Seara se incheie pe terasa hotelului, savurand un macrou pe gratar.
"Saki, ai prins macroul azi?"
"Nu; azi n-am prins nimic; am avut ghinion; am avut fete in barca" :))))
E ultima seara la Saki. Ne pare rau ca plecam si ca n-am mai stat o noapte sau doua in plus, pentru ca mai aveam ce face prin zona.
Dar de maine ne asteapta si alte frumuseti in drumul nostru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu