2014.AUGUST.27. Vacanta: Dubrovnik si Insula Ciovo

Astazi plecam din Budva. De-abia ne obisnuisem aici, dar calatoru-i calator. Mergem catre nord, de-a lungul coastei dalmate, catre Croatia.

Pana la Parcul National Plitvice e distanta destul de mare, dar nu ne grabim, ci vom mai face o oprire pe drum, dupa Split, pe Insula Ciovo.

Asta inseamna ca mai avem timp sa ne oprim pe ici pe colo.

Din Budva plecam cam tarziu, pe la ora 10. Drumul catre Golful Kotor il facem pe coasta, nu peste munti ca in ziua precedenta.



Pentru a merge catre Croatia sunt doua variante: soseaua care merge pe marginea golfului (varianta lunga si frumoasa) sau traversarea cu ferry a unei stramtori de vreo 300 de metri (varianta rapida - ferry circula cam la 15 minute pe timpul sezonului).

Noi am ales prima varianta, pentru ca nu ne grabeam prea tare si voiam sa vedem golful din toate unghiurile.
Din pacate in sensul asta de mers sunt putine parcari pe marginea drumului, iar linia continua nu te lasa sa parchezi langa mare. Daca excursia se face in sens invers, se pot face opriri mult mai dese.

De aici nu mai avem prea mult si iesim din Muntenegru. Iesim destul de repede si ne indreptam catre intrarea in Croatia. Aici dam de o coada mare care se misca greu de tot. Vama nici nu se vede, lumea coboara din masini si merge pe jos, urmand sa astepte soferii direct in vama.

Stam in total o ora si jumatate. Se intra in UE si vamesii sunt tare zelosi cand vad masini cu numere de Albania sau alte tari care lor nu le prezinta incredere. La noi a mers repede: "Aaaa, UE. Go!".

Atunci sa nu mai pierdem timpul si hai fuga catre Dubrovnik. M-am documentat inainte pe net si se pare ca e nasol cu parcarea. Adica ori o lasi departe de centrul vechi si o lasi mai ieftin, ori parchezi in centru mai scump. Mai era varianta de a o lasa pe marginea drumului, deasupra orasului, dar am zis sa nu riscam sa ne trezim cu roata blocata, cu toate ca erau multe maisni parcate asa.

Dubrovnik vazut de sus, de pe soseaua de coasta.

Dupa doua tentative esuate de a intra in niste parcari de langa centrul istoric, am mai dat un ocol prin oras pana la garajul subteran. E destul de usor de gasit, sunt indicatoare catre garaj in toate intersectiile.
E una din variantele scumpe, 25 de kuna/ora (cam 13 lei). Dar e una din variantele la care poti gasi locuri mereu si se poate plati si cu cardul. In euro nu se poate.

Intrarea in parcarea subterana.

De aici, pe niste scari inguste am coborat catre Stari Grad. Langa intrarea in oras am gasit si un fast food cu sandwich-uri si pizza, acceptabil ca pret si destul de "fast" :)
Cu foamea potolita si cu 2 ore la dispozitie, am pornit in explorarea vechii cetati.

Nu mai scriu despre istoria cetatii (mi-e putin lene acum si e mai bine sa o descoperiti la fata locului). E un fel de Kotor, dar la o scara mai mare si de vreo 2-3 ori mai aglomerata. Peste tot e agitatie, turisti galagiosi, dar are si ea un farmec deosebit. La un moment dat zarim si telecabina ce urca pe muntele de vis-a-vis. Eeeh, data viitoare luam si telecabina :)

Dupa o plimbare caniculara ne odihnim si ne racorim cu apa de la fantana si cu o inghetata.

Apropos de inghetata: o cupa de inghetata era... cativa kuna, nu mai stiu exact. I-am zis vanzatorului ca vreau o cupa si mi-a pus doua. Bai zic, asta nu stie engleza, dar daca ii arat un deget si el pune doua e ciudat... Mai repetam comanda pentru a doua inghetata si surpriza, la fel. Si la a treia inghetata, eu cer o cupa si el imi da doua. La pret de una. Hmmm, ciudat. Seara repetam faza la o terasa. Dar despre asta putin mai jos.

Acum trebuie sa urcam scarile pe care le-am coborat de la garaj. Si e cald, foarte cald. Ajungem la timp pentru a ne incadra in cele 2 ore de parcare. Pentru plata cu cardul trebuia mers la un ghiseu, dar langa lift aveau un parcometru care mi-a inghitit repede 50 de kuna cash. Hai mai departe.

Dar nu inainte de a mai face o poza de sus, catre cetate.

Urmam drumul de coasta si stam cu ochii cascati la mare, insule, porturi...

Ajungem si la granita cu Bosnia si Hertegovina, care in urma divizarii Iugoslaviei, a primit si ea o bucata de plaja. Adica au impartit Croatia in doua. Si uite asa acum iesim din Croatia, intram in Bosnia, iesim din Bosnia si reintram in Croatia. Pentru fasia asta de 8 km am facut in tara extindere de carte verde la masina, ca sa nu avem surprize.

Nici macar nu ne-au verificat actele masinii, doar s-au uitat la pasapoarte (buletine) si au zis "go". La iesire, vamesul se juca pe telefon si am stat jumatate de minut cu actele intinse. A vazut UE pe acte si din nou "go".

Reintrati in Croatia am incercat sa mergem pe drumul de coasta cat mai mult, pentru a ne bucra de peisaj si pentru a evita autostrada.

Cazarea o avem undeva dupa Split si, la un moment dat, din cauza unei neintelegeri a gps-ului si a hartii ne-am urcat pe autostrada. Pana la urma nu a fost rau, deoarece am scutit timp, find destul de tarziu.

La iesire de pe autostrada la Split am platit 48 kuna (putin peste 6 euro). Taxatorul nu a vrut euro (ciudat), dar a mers cu cardul fara probleme.

Tinta noastra finala de azi este Insula Ciovo, langa Trogir, un oras vechi superb.
Ne bazam pe Gps pentru ca stradutele sunt mici si intortocheate la prima vedere. Insula este legata de tarm prin 2 poduri: unul ce duce in orasul vechi, iar de aici urmatorul pod ne traverseaza pe insula. Pana la urma vedem ca e un drum principal care serpuieste pe insula, iar noi trebuie sa ajungem in partea de jos (Okrug Gornji).

Un "virati brusc la dreapta", intr-o zona in care stradutele erau una dupa alta, m-a pacalit si in loc sa merg pe o strada normala, am intrat pe o alee cat o masina. Dar am iesit in fata vilei Katarina unde eram asteptati.

Ne cazam, primim o harta de la receptie si niste indicatii si plecam pe malul marii in cautarea unei terase.

Trecem pe langa micul port in care se odihneau barcutele si din care porneau taxi-boat-urile catre orasul vechi. Avand in vedere ca in orasul vechi nu se poate intra cu masina si locuri de parcare se gasesc doar in parcarea de pe tarm (cam 1 euro/ora), o varianta buna de deplasare o reprezinta barcile-taxi. Un drum e 20 kuna/pers. (2,6 euro). Probabil cu taxi-masina e mai ieftin, dar n-are acelasi farmec.

Am gasit o terasa care sa mai aiba si mancare la ora asta si aici am avut parte din nou de dilema cu portia dubla (ca la inghetata). Am comandat o portie mica de cevapi (mici) - adica 5 bucati (sau "5 pcs." asa cum zicea pe meniu). Surpriza, am primit 10 ?!?! Care-i treaba? Bine ca n-am cerut portie mare, de 10 cevapi...

Cu burta linistita, dar obositi dupa drum, pornim incet pe langa plaja, catre vila. Cu Tudor in brate, care nu a mai rezistat :)

Maine avem o zi mai usoara.