Ziua de astazi o asteptam nerabdatori. Dupa atatea poze vazute pe net cu aleile si podetele din Parcul National Plitvice si cu apele sale turcoaz, planuim sa ne trezim devreme si sa nu pierdem timpul aiurea.Dupa micul dejun trecem pe la "trgovina" - magazinul de la hotel, sa ne aprovizionam cu sandwichuri pentru pranz.
Multi din cei cazati aici procedeaza asa, caci vanzatoarea ne intreba prin semne daca ne taie baghetele de paine sa punem feliatele inauntru. Cu vreo 3 euro rezolvam pranzul.
Cei 10-11 km pana la intrarea nr. 2 (Uzlaz 2) ii facem repede. Parcarea pare destul de libera, dar dupa ce trecem de bariere ne dam seama ca trebuie sa urcam pe o alee pietruita si sa ne gasim un loc printre copaci.
Pai la 7 kuna/ora (cam 1 euro) parcarea, ma gandeam ca e o parcare reala, dar de fapt o lasi prin boscheti. Buna treaba bai croatilor.
Macar am ajuns printre primii (daca se poate zice asa, ca erau deja vreo 70-80 de masini).
Urmatorul pas este sa trecem pe la chioscul de bilete. Un bilet pentru adult este 180 kuna (aproape 25 euro), iar copiii sub 7 ani au gratuitate.
Pe spatele biletului avem si o harta sa ne orientam putin. Harta de la punctul de informare turistica e pe bani. Pe bune? La 25 de euro intrarea nu se poate da si o harta nenorocita? Nu am cerut o brosura sau o carte, ci o mica harta. Una mica, serios.
Noroc ca dupa ce iti alegi traseul pe care-l doresti, in functie de pregatirea fizica si timp, e simpla treaba: urmaresti indicatoarele cu litera corespunzatoare traseului.
Gata si cu biletele si traversam soseaua pe un pod, catre intrarea in parc. Mai mergem pe niste alei asfaltate pana la trenulet.
Inainte de concediu am studiat putin cum sta treaba cu parcul. Traseele sunt in numar de 8, fiecare avnd cate o litera. Sunt 2 intrari, iar traseele au intre 2 si 8 ore.
Pe scurt: parcul e format din "Upper Lakes" si "Lower Lakes". Traseele scurte se invart in jurul lacurilor de jos, iar un traseu complet porneste de la lacurile de sus si coboara pe poteci sau podete pana la cele de jos.
In biletul de intrare este inclus accesul in parc, trenuletul (un camion Unimog cu vreo 2 remorci) si o traversare cu vaporul.
Noiam ales traseul K (6-8 ore), deoarece avand cazarea si in noaptea asta tot langa parc, nu conteaza ora la care terminam plimbarea. Cu traseul K vedem mare parte din parc (urcare cu trenuletul, coborare pe poteci, traversarea lacului cu vaporul, coborare pe poteci pana la intrarea 1, apoi trenulet pana la intrarea 2).
Putin dupa ora 10 eram la punctul de plecare a trenuletului. Acesta face cam 15 minute pana sus. Pe bilet erau trecute ST3 si ST4 (statiile de coborare), dar se pare ca ST3 acum e de fapt 4... Ma rog, o mica chestiune ce nu corespundea cu harta de pe bilet, dar care ne-a fost explicata rapid.
La intrarea in traseu, o "ranger-ita" ne stampileaza biletele si pornim la vale :)
Cateva informatii in limba romana: Apa, combinată cu dioxid de carbon din sol, formeazăacid carbonic care dizolvă dolomitul și calcarul rocilor carstice. Apa se evaporă în lacurile expuse exteriorului sau pierd dioxidul de carbon în zonele turbulente, cauzând precipitații și apoi depuneri de calcar. (click pe link)
Acum ce sa zic, vorbele sunt de prisos; culoarea apei este ca in fotografii.
Succesiunea lacurilor - la fiecare lac era cate un indicator care ne arata unde suntem:
Apa dispare brusc in pamant si cativa metri mai incolo se revarsa in lac, formand o cascada spectaculoasa:
Coada mare pe poduri. La un moment dat se blocase o portiune de vreo 10 m din cauza a 2 turisti carora nu le iesea poza cum trebuie. Daca incercai sa treci sau te intorceai brusc si aveai un rucsacel in spate, aveai sanse sa arunci pe cineva in apa :)
Asa ca toata lumea se uita la toata lumea si pe stanga si pe dreapta. Si nimeni nu se misca. Am facut o "magie" simpla si in 10 secunde am eliberat pontonul: un "everybody on the right side" cat sa ma auda tot poporul si gata problema. Pai ori suntem latini, ori nu mai suntem :)
Putin dupa pranz ajungem la lacul cel mare, care se poate traversa cu vaporasul. Din fericire, chiar daca coada este maricica, ajungem exact cand ambele vapoare electrice ajung la ponton, asa ca in 10 minute deja plecam catre malul opus.
Ceea ce citisem pe net, ca de multe ori coada este foarte mare, am descoperit cand am coborat din vapor. Noi am nimerit intr-o zi de vineri. Probabil ca sambata si duminica e mai nasol.
Pauza de pranz. Aici e o zona mare cu vreo 2 terase, toalete, magazine cu suveniruri. Am avut noroc si de o vreme extraordinra: soare, fara vant si fara canicula.
Aici gasim o bifurcatie: traseul continua inainte pe celebrul pod care apare in fotografiile de prezentare a parcului sau sa mergem in dreapta sa vedem si pestera Supljara.
Am zis sa mergem putin si prin pestera, dar de fapt se traverseaza prin pestera si se iese deasupra raului, de unde vedem traseul ce mai continua putin peste lacurile de jos, urmand apoi sa urce in locul in care am ajuns.
De aici nu mai avem mult si ajungem la intrarea nr. 1 din parc.
Dupa vreo 7 ore de la plecare, asteptam obositi trenuletul sa ne duca cale de vreo 2 km catre intrarea nr. 2, unde avem masina.
Mai gasim si noi resurse sa mergem pana la pensiunea la care am mancat in seara anterioara si cu vreo 40 de kuna (cam 5 euro) ne saturam cu o pizza imensa toti 3.
Revenim la hotel si somnul vine repede.
Maine e ultima zi in Croatia :(
Pentru galeria completa cu poze - click pe prima poza, apoi scroll.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu