Ziua a 5-a. Plaja dimineata si drum dupa masa.Din pacate, check-out-ul la Vila Katarina se face destul de devreme, pe la ora 10-10.30. Am obtinut un maxim 11, dar nu prea ne ajuta.
Ne hotaram ca dupa micul dejun sa predam camera, apoi sa mergem pe plaja, urmand ca dupa pranz sa plecam la drum.
Asa ca la ora 9 suntem deja pe malul marii. De la vila coboram cam 100 de metri pe o straduta catre plaja.
Plaja care nu e cu nisip, ci cu pietricele. In schimb nu prea sunt turisti. Ori e prea devreme, ori zona e mai pustie. Ceea ce ne place mai mult.
Dupa o mica balaceala, merg intr-o mica recunoastere de-a lungul plajei. E o fasie ingusta, cu mici pontoane din loc in loc, strajuita de vile si palmieri. In zona asta nu sunt terase, nici plaja cu sezlonguri. E liniste, iar putinii turisti motaie sau citesc cate o carte.
Ne schimbam si noi locul de plaja, intr-un loc unde pietricelele sunt mai mici si apa mai putin adanca. Oricum, in 5 metri apa se adanceste destul de mult pentru Tudor. Asa ca se mai joaca si pe mal, intre doua reprize de inot.
Singura parere de rau este ca nu ne-am rezervat decat o noapte de cazare pe insula. Ar fi meritat macar 2 nopti. Liniste, apa limpede si calda, palmieri, portocali, maslini...
Ne despartim cu greu de plaja, ne intoarcem la vila sa recuperam masina (cei de acolo ne-au permis sa tinem masina in parcarea lor pana plecam). Luam o gustare rapida de la "pekara" (patiserie) si plecam de pe insula, dar nu inainte de a ne opri sa vedem si orasul vechi.
Folosim parcarea de pe tarm, parcare care este foarte mare si costa 10 kuna/ora. De aici trecem podul de lemn si ajungem in orasul vechi Trogir. Practic, micul port se afla intre tarm si Insula Ciovo.
Din 1997 acesta face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, fiind unul din cele mai bine conservate orase medievale din Europa.
Strazile inguste ne duc catre port, unde, la umbra palmierilor admiram niste "barcute" trase la mal...
Ne incantam ochii cam o ora pe mica insula, apoi ne indreptam catre parcare.
Ne punem repede de acord ca data viitoare cand mai ajungem prin zona sa stam vreo 2 zile aici.
 |
| Podul fotografilor :) |
Trecem pe la benzinarie sa facem plinul, apoi studiem harta si indicatoarele bine, caci gps-ul vrea sa ne duca pe autostrada, iar noi vrem sa mergem pe drumul national catre Plitvice, evitand cat mai mult autostrada.
Reusim sa pastram drumul de coasta catre Zadar, dupa ce setez gps-ul sa nu ne mai bage pe drumurile cu taxa si nu ma mai pune sa intorc "la prima" ca sa ma trimita el pe unde vrea.
Din Zadar ne luam la revedere de la Marea Adriatica si schimbam directia catre est, spre Gracac, apoi catre nord, spre Parcul National Plitvice.
Dupa atata mare, ni s-a facut dor de munte. Adica incep serpentinele din nou, ca le-am cam dus dorul :)
Soseaua incepe sa urce, iar temperatura sa scada usor, de la cele 30 de grade de pe litoral, inspre 25 de grade in munti. Asta in primii kilometri. Ca drumul continua sa urce, apoi sa mergem printr-un fel de podis, unde se racoreste bine, putin sub 20 de grade.
Dar muntii se apropie si in zona parcului sunt doar 14 grade. Trecem de intrarile in parc, si mai mergem vreo 10 km. Am reusit sa facem rezervare la Hotel Gabrovac, care, fiind la 10-11 km de intrarea nr. 1 din parc, este mult mai ieftin decat hotelurile aflate chiar langa parc, care in afara de pozitie nu cred ca au alta justificare pentru tarife. Mai bine facem 10 minute cu masina decat sa dam 70 de euro in plus pe noapte. Deci 10 km = jumatate de tarif :)
Este un hotel de 3 stele, curat, decent, dar care pare putin imbatranit. In receptie e o senzatie de hotel sindicalist de pe la noi sau unul dintr-o statiune de tratament, in care e mereu liniste, iar clientii se odihnesc intre 2 proceduri...
In schimb camera este mare, baia la fel, iar internetul merge binisor.
Receptionera ne spune ca pentru cina le putem vizita restaurantul. Aruncam o privire si vedem 2 ospatarite plictisite care alunga niste muste imaginare de plictiseala.
Hotelul are un singur etaj, la parter avand restaurantul si "Trgovina" asa cum apare pe un indicator. Adica un minimarket. Facem o recunoastere sa vedem daca avem cu ce ne aproviziona a doua zi, cand avem de gand sa stam de dimineata si pana spre seara la Plitvice.
Cum restaurantul nu ne facea cu ochiul, am pornit pe drum vreo 700 de metri catre un restuarant pe care-l zarise Mihaela mai devreme si care era destul de aglomerat in parcare, semn ca mancarea ar trebui sa fie destul de buna.
Nu e deloc scump, mancarea este foarte buna, iar portiile ... cam mari :)
Adica te saturi cu un singur fel de mancare.
Ne intoarcem la hotel si adormim repede, cu gandul la apele albastre pe care le vom vedea maine.
Maine la Plitvice! Ura!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu