marți, 17 noiembrie 2009

2009.NOIEMBRIE.14 Cascada TAMINA

Ni s-a facut dor de munte repede; vremea se anunta buna, deci iata-ne pe drum spre Timisul de Sus.
In masina ca sa nu ne plictisim facem un concurs: cine se stramba mai urat si cine scoate limba mai mult. Normal ca Tudor a castigat, doar nu era sa avem scandal de pe drum.

Gasim repejor drumul spre Cascada Tamina (cum se iese din Timisul de Sus spre Brasov, la ~1 km sau 2 intr-o curba este o mica parcare pe dreapta, iar la vreo 50m de parcare incepe un drum forestier, tot pe dreapta), tragem masina pe marginea drumului, ne echipam

ne tragem in poza ca sa avem dovezi

si plecam catre destinatie, la inceput pe drum,


apoi pe poteca; bine ca nu a plouat; soare n-am avut, grade au fost vreo 5-6.

Mai stam de-o poza ca doar aratam bine.

si facem si o pauza

ca sa bem un ceai cald si sa mai faca si Tudor niste miscare ca sa nu inghete.
Aici o plimbare cu mami


si aici cu tati

si inapoi in rucsac ca mai avem de mers, mai repede sau mai incet...

altii visand o plaja cu soare...

 Hai ca aproape am ajuns

Uraaaa, am ajuns; dar unde e cascada? in dreapta sau in stanga? apa se aude curgand si pe stanga si pe dreapta, poteca e in ambele directii, in stanga pare ca urca spre varf; deci se pare ca e in dreapta. Pe panou zice ceva de "ursarie", cartierul ursilor sau ceva de genul asta. Pe bune ca n-am vazut nicio urma de urs, dar nici de oameni; i-or fi mancat ursii?!?!

Coboram pe poteca din dreapta (ai inteles Dragos? in dreapta, da? :-)  );cam abrupt si putin alunecos, mai ales cu "grija" in spate.


gasim si un perete amenajat pentru catarare

si coboram...

...si ne mai facem o poza...

...si iar coboram...

...si am ajuns

Si ne bagam putin si prin cascada, fiecare pe unde poate.

eu mai grijuliu ca sa nu-l ia ameteala pe Tudor

si privim noi doi cum ceilalti intra printre pereti, iar noi nu ne bagam ca sa nu facem baitza.

Dar ne retragem la restaurant; eu il debarc pe Tudor, el ramane sa manance cu fetele, iar eu cu Dani plecam sa vedem cat de rece e apa.

Il las pe el primul sa incerce apa, dar nu reuseste sa se ude.



Dupa cativa bolovani uzi si vreo 3 scari trecem de cascada si iesim intr-o poienita care e destul de aproape de poteca care ocoleste cascada si urca spre culme.

Hotaram sa ne intoarcem tot prin canion pentru ca aveam de recuperat betele pe care le lasasem pe la jumatatea drumului.



Aici sunt 2 posibilitati: ori aluneci putin si cazi in apa, ori nu.
Noi am ales sa nu.

Eu eram aproape sa da. Noroc cu bocancii ca au vrut sa nu...

Recuperam betele.

si ajungem cand masa era gata; gata mancata.

Urmeaza o gustarica rapida

si un urcus lent

si normal o poza.

mai admiram peisajul (cam noros, dar nu comentam de frica sa nu inceapa ploaia).

Pornim la vale multumiti de frumusetile vazute.

De pe la baza stancii venim si noi.

Mai incalzim manutele lui Tudor, ca daca nu prea a facut miscare...

mai coboram, ne mai odihnim

si plecam spre casa cu un sofer odihnit.

Cascada e frumoasa; mai mica decat "7 scari", dar interesanta.
Ne vedem data viitoare! (poate mai tine vremea cu noi sa mai fugim prin paduri).