luni, 22 noiembrie 2010

2010.Noiembrie: Palatul Micul Trianon - Floresti

La Floresti se ajunge usor si repede din Ploiesti; imediat dupa restaurantele de la "Paralela 45", catre Campina, se face stanga la prima intersectie. Exista si indicator catre Palat. Apoi in localitate, la a doua intersectie se gaseste al doilea indicator catre dreapta. Problema e ca acolo nu exista intrare, e doar un zid gros. 

Exista 2 variante de intrare; la intersectia din localitate nu se face dreapta dupa indicator ci se mai merge cam 50m si intre case este o straduta ingusta care merge pana la una din porti. Cealalta varianta: se trece si de starduta inca vreo 50m si se lasa masina langa drum; poarta e pe un drumeag care coboara la 10 m de "parcare".

Noi am nimerit a doua varianta; domeniul e mare, iar la intrare e o pasune mare, mai joasa decat poiana pe care se gasesc ruinele palatului. Probabil e folosita ca pasune, "urmele" animalelor fiind prezente la fiecare pas.



Turnul e intr-o stare aparent mai buna, dar interiorul are bucati lipsa de scara si probabil mai este folosit ca WC public. Depozit de gunoaie e sigur.

Povestea incepe in 1911 cand boierul Gheorghe Grigore Cantacuzino a inceput constructia; dorinta fiicei lui a fost ca palatul sa aiba 365 de camere. Arhitectura a fost copiata dupa palatul de la Versailles, iar mesterii au fost adusi din Franta.



Dupa doi ani, boierul Cantacuzino a murit, iar constructia care ajunsese la stadiul de finisaje interioare a fost oprita. Degradarea s-a produs treptat, razboaiele oferind nemtilor "ocazia" de a-si insusi tabla de pe acoperis, iar rusii s-au ales cu sobele de teracota.



La degradare si-au adus aportul si localnicii; caramida interioara a disparut in mare parte, locul fiind acum o combinatie de ruine si gunoaie. Nici zidurile exterioare nu se mai gasesc intr-o stare ce prezinta siguranta.



Prin anii '60 a aparut una din marile probleme: spitalul TBC, ce se gaseste langa palat; din aceasta cauza posibilii investitori sunt cam reticenti la o eventuala restaurare. Bolnavii care fac drumuri spre crasma satului ajung mai usor prin curtea palatului, sau isi beau "votcile" rezemati de ziduri, paza nu exista... 



Asa ca istoria probabil se va opri in curand.

Copii satului la sporturi extreme:

Mosia a beneficiat de un parc dedrologic, de un bazin cu apa, probabil o fantana arteziana; acum poti doar sa ghicesti ce a fost acolo...
















Si la sfarsit 2 fotografii HDR:



luni, 15 noiembrie 2010

2010.NOIEMBRIE.14 Predeal-Clabucet-Garbova

Vreme excelenta de toamna. Ce zic eu de toamna, zici ca e primavara.
Meritam o plimbare la munte. Cu rucsacul. Gasca mica, noi trei, Elena si Dani.
Prin Predeal parca nu am mai fost de mult timp, nici pe la Garbova nu am mai trecut.
Ne urnim din loc pe racoare, vreo 5-6 grade, dar ne incalzim repede.

 Dupa o portiune scurta pe partie intram prin padure.
 Tudor imbracat bine, ca sa nu simta frigul cat timp sta in calu'. De fapt nu m-am lamurit; calul e rucsacul sau calul sunt eu ?!?!
 Si soarele asta se arata promitator, cu ceva caldurica cand iesim din padure.

 La iesirea din padure, pe marginea partiei e timpul pentru miscare. E deja cald, mai dam jos din haine.
 "Si ce daca m-am impiedicat?"
 Mergem mai departe.
 "Si daca eu vreau prin frunze, pai prin frunze mergem"

 "Si daca imi reglati betele pe marimea mea va arat eu cum se face"
 Uite-asa!

 "Si dealul asta? Un fleac!"
 Cu greu l-am bagat pe Tudor inapoi in rucsac ca sa nu transpire. Si sa putem face poze...
Un colt de Bucegi.
 Piatra Craiului.
 Bucegi.
 Varful si Cabana Omu.
 Predealul si Masivul Postavaru.

 Si dupa Clabucet, facem o pauza de papa in poiana. Ma rog, papa si joaca si alergatura si mangaiat copacii si cazut in iarba...

 Pana la Cabana Garbova mai facem putin. Ne hidratam si o luam la pas inapoi.
 Pe acelasi traseu, nu prin padure, ca sa ne bucuram de soare; si daca e cald poate adoarme si Tudor.
 Si adoarme.
Coboram; aproape de Predeal se trezeste si Tudor; "papaaaaaa"; ce pofta de mancare face aerul curat si miscarea :)