luni, 17 august 2009

2009.AUGUST.16 Vulcanii Noroiosi si Platoul Meledic

Ca sa mai schimbam zona de plimbare dau o cautare cu ochii pe harta; caut ceva care sa nu fie prea departe de Ploiesti asa ca ma opresc cu privirea la Buzau; stiam ca in zona sunt Vulcanii Noroiosi numai buni de vazut de aproape.
Bagajele in masina si hai la drum!
Pana la Buzau drumul e bun, o banda pe sens, dar nu e aglomerat. Ocolim Buzaul pe centura (sau nu) si mergem pe DN10 spre Brasov. Dupa vreo 10-15 km in satul Satuc viram la dreapta spre Berca (este indicator din DN10). Drumul este simplu daca urmarim indicatoarele si serpuieste prin cateva sate; cateva portiuni mici de pietris si asfaltul valurit dau o senzatie de barca pe valuri.
Nu mergem mult si la un moment dat vedem masini parcate pe marginea drumului; asta inseamna ca am ajuns la destinatie. Cu toate ca in fata intrarii in "sit" un indicator ne indeamna spre parcare (100 m) in fata portii de intrare sunt masini parcate, iar pe marginea drumului "locurile" sunt deja ocupate. Bineinteles ca parcarea este goala (parcare betonata, nu e nevoie sa lasi masina jumate in strada jumate in boscheti), dar asa sunt unii, daca puteau parca direct pe un vulcan era mai bine, ca nu se mai murdareau tocurile de pitzipoanca in noroi.
Intrarea - 4 lei de adult; macar nu sunt gunoaie; un nene sta in varful platoului si se ocupa si de paza si de "-Alo, domnu', nu lasati copilu' singur ca aluneca" si de explicatii pentru turisti.
Peisajul este "selenar" zic unii; este un platou arid, cu multe "santuri" sapate de noroaie si ploi; cu toate astea langa platou vegetatia este abundenta, un contrast puternic intre galbenul sau gri-ul pamantului si verdele plantelor.
Ce am vazut noi sunt Paclele Mici ~16 ha (cele mai spectaculoase); Paclele Mari ~22 ha sunt situate pe dealul vecin (se merge cu masina inapoi, se coteste la stanga pe un drum secundar, se lasa masina la baza dealului si se mai urca putin pe jos); din cate am inteles sunt mai putini vizitatori dar mizeria este mai mare; ramane sa ne convingem cu alta ocazie.
Si noi trei, ca sa nu credeti ca fotografiile sunt luate de pe net :-)
Mai departe am vrut sa mergem la Focul Viu, dar localnicii ne-au sfatuit sa nu ne ducem ca drumul este foarte prost si ca daca nu avem o masina ca a lor (Land Rover Defender - as vrea eu) nu putem ajunge; ideea e ca de la Vulcani sunt vreo 6 km de drum prost pana in soseaua asfaltata. Apoi pana in Lopatari este ok, dar de acolo iar drum prost si ultima portiune se merge pe jos. Ne-am gandit si am zis ca decat sa "rupem" masina mai bine mergem la Barajul Siriu.
Asa ca hai la vale ...
...pana cand, aproape de DN10 vedem intr-un satuc o intersectie spre Satul Chiliile; harta zice ca e drum, iar din Chilii pana in Lopatari e o aruncatura de bat; pornim vitejeste pe un drum asfaltat; nu ne fac pe noi 16 km; doar ca dupa vreo 2 asfaltul cam dispare si mai apare sub forma de pseudoasfalt de cativa metri si iar dispare. Cred ca e magician mare primarul de aici.
Asfalt n-au, dar au niste mandrete de indicatoare! Aici e la oferta: doua comune intr-una singura; cum naiba sa ai 2 comune in acelasi loc? banuiesc ca daca i se promite buget mai mare primarul o poate face si pe a treia.
Drumul nu e chiar asa de rau (aici imi trebuia un emoticon care rade mult), pe anumite portiuni masina atinge iuteala fenomenala de 40-50 km/h.
Exceptand lucrurile astea nesemnificative locurile sunt placute; sate tipic romanesti, cu case rasfirate pe dealuri, cu saracie cat cuprinde, dar cu peisaje frumoase.
In premiera va prezentam scena pe care va concerta.... taraful de la Scortoasa probabil ca altii cred ca nu mai au curajul sa vina aici; ma gandesc ca ultimii care au prestat house (sau haos) au facut playback :-)) la cum arata locul.
Am incercat sa-mi imaginez concertul. N-am putut.
Mai departe; drumul coboara, urca, face la stanga, face la dreapta, dealuri, oameni putini, linsite mare, vreo 3 masini, intersectie, indicator sters, drum pe langa valea unui parau, pustietate; stop: magazin; oaoooo! O batranica care tocmai iesise ne priveste cam ciudat; cred ca nu a mai vazut extraterestrii (lume noua) cam de mult timp; intru in magazin, golesc stocul de apa plata (adica singura sticla); verific termenul de garantie - cine bea apa plata aici?!? - pare ok, mai cer informatii despre drum si biceeee (adica acceleratie).
Intre timp Tudor se trezeste, deci trebuie sa cautam un loc de popas; ajungem in varful unui deal de unde pare ca drumul incepe sa coboare; e o mica poiana asa ca avem loc sa ne parcam. Peisajul din ce in ce mai minunat: pasuni, cate o casa pe ici pe colo, livezi, multa verdeata; parca e din reclame, vorba aia.
Jos, in centrul imaginii se vede Muntele de Sare de la Lopatari.
Restaurant ad-hoc.
Baietii "veseli".
Stam de vorba cu un localnic (cam 30 si ceva de ani) suparat ca in satul din apropiere nu mai sunt decat 3 familii de tineri si ca nu poate sa munceasca pamantul lasat de izbeliste de cei batrani; ar fi vrut o microferma, ca teren si vointa are; dar una e sa coseasca un deal intreg in cateva zile cu coasa si alta e sa termine in 2 ore cu un mic utilaj motorizat. Viitor cam sumbru pentru zona asta; probabil ca fetita lui (~5 ani) va aparea la stiri in anii care vin, impreuna cu inca cativa copii care "merg 10 km pe dealuri pana la scoala". Traiasca domn' primar si cu gasca lui! 'rati ai dracu!

De aici drumul incepe sa coboare (mai trecem printr-o portiune de vreo 5 m de namol, bine ca nu era adanc - daca ploua cica nu prea mai ai sanse sa iesi de pe drumul asta)
Ajungem la soseaua asfaltata care vine de la Buzau, intram in satul Minzalesti. Aici ne tragem in poze langa Muntele Alb sau Grunjul. Asa am gasit pe internet; era greu sa puna un panou informativ; un localnic zicea ca este rezultatul unei "eruptii"... O fi sare sau nu o fi, nu stim; mai cautam pe internet.
Obtinem informatii pretioase: pana la Focul Viu trebuie sa mergem pana la Lopatari, apoi pe un drum prost de pamant, dupa care lasam masina si mai urcam jumatate de ora pe jos; se face cam tarziu asa ca optam pentru Platoul Meledic. Inspre Loapatari ne oprim la Muntele de Sare:Am gustat, e pe bune! :-)

Din Lopatari un indicator ne indruma la dreapta spre Meledic; bineinteles ca dupa 10 m asfaltul este inlocuit de pamant si piatra; 2 km in plus nu-i mai simtim.
Platoul Meledic este o zona pe deal ce cuprinde un lac, niste formatiuni de sare si o pestera.
Zona a fost amenajata ca un complex, cu un mic magazin, cu casute, camping, gratar, bancute etc. Riscul: la stanga muzica de club, la dreapta manele. Combinatia "ideala"! Bleah!
Lacul, cu toate ca este pe un munte de sare, este cu apa dulce si se poate pescui (cat am stat noi s-a prins o broasca, hi-hi-hi).

Cateva sculpturi interesante, dar n-am putut afla povestea lor.
Tudor asteptand laptele.
Am facut si un drum spre pestera.
Am ajuns aproape, dar ca sa coboram la baza muntelui de sare nu ne-am cam incumetat ca era mai abrupt si Tudor nu era in rucsac; din poteca nu se vedea mare lucru, dar totusi ar fi o intrare pe la baza "sarii". Cica pestera ar fi cea mai lunga pestera in sare din Europa (sau din lume; depinde de sursa; 6,7 km, la fel, depinde de sursa...). Alta data poate coboram sa vedem si noi macar intrarea, ca de vizitat cica nu se poate.
Dupa atata sare trebuie sa bem ceva.
Poza de grup
Mai facem putina miscare, sa obosim si sa dormim mai bine.
Plecam spre casa; alegem drumul asfaltat spre Buzau (50 km); pe harta apare din Lopatari un drum care iese in DN10 in apropiere de Barajul Siriu, dar localnicii ne-au sfatuit sa nu mergem pe el, pentru ca este mai rau decat cel pe care am venit; si ca distanta e cam tot aia; asa ca decat sa ramanem cu masina prin padure alegem asfaltul.
Ajungem seara acasa, dupa 270 km facuti prin coclaurile tarii. De altfel, tara frumoasa!