2014.AUGUST.15 Varful Ciucas, prin Valea Berii

De multe ori am fost prin Ciucas in ultimii ani, dar pe varf n-am mai ajuns de multa vreme.

Acum avem vreme frumoasa, Tudor are chef de mers prin munti, enregie are pentru cateva ore, deci sa pornim.

Am trecut pe langa intrarea in statiunea Cheia, mergand spre Brasov si in cateva minute am ajuns la intrarea pe Valea Berii. Nu se poate rata intrarea, punctul de reper fiind fabrica de apa.

2014.IUNIE.08 Plimbare pe Valea Berii

Intr-un weekend cu putin soare (nici nu mai stiu cand a fost, ca mai mult ploua de vreo doua luni incoace), beam o cafea si n-aveam idei de plimbare. Cafeaua s-a terminat si ne-am urcat brusc in masina cu directia Cheia. Decat o plimbare in parc, mai bine una la munte, departe de poluare.


In plan aveam niste muguri de brad. De cules. S-au terminat proviziile de sirop de muguri din camara.

2012.Decembrie.30 Putina miscare prin Ciucas

Era cat pe ce sa treaca anul si sa nu ajungem sa vedem zapada din Ciucas.
 Si chiar am vazut-o, dar de testat prea mult n-am reusit.


Ajunsi destul de tarziu in Cheia, am sperat sa putem urca cu masina pana la Muntele Rosu. Dupa cateva serpentine am dat de o portiune plina de gheata si o coada de vreo 5 masini care nu mai puteau urca.

2011.CTOMBRIE.02 Muntele Rosu

     Un weekend de toamna care se anunta frumos. Dar la munte nu a prea a fost.
     Decat pe drum, aici aproape de Cheia:

     Cum ma dau jos din masina cum locul meu este ocupat.

     Norii se aduna asa ca hotaram sa urcam cu masina pana la Muntele Rosu. O decizie greu de luat in conditiile unui drum praf... De fapt, care drum?!

     Din cand in cand mai apar cateva raze de soare, tocmai bune pentru a accentua culorile de sezon.

     Tudor vrea sa guste putin din plimbarea cu rucsacul. Ne invartim pe langa cabana.

     Dar este tentat sa mearga si singur pe jos.

     Picnic pe iarba cu un biscuit :)

     Vantul se inteteste si daca nu bate soarele e destul de racoare. Inapoi la masina.

     Incepem sa coboram, doar ca in loc sa mergem pe infectul drum cotim la dreapta dupa vreo jumatate de km de la cabana. E un drum cu bariera (de data asta ridicata) care stiam ca ajunge in Valea Berii, langa fabrica de apa. Si pare intr-o stare mult mai buna decat cel pe care am urcat.

     Si chiar este. Pietris, serpentine scurte. 1.7 km. E o varianta mai buna de coborare. La urcare, in curbe pietrisul e cam mare si probabil aderenta mai scazuta.




     In Valea Berii Tudor serveste pranzul, cum altfel decat aruncand cu pietricele in paraias.

     Dupa o aprovizionare cu zmeura din Cheia ne retragem intr-o poiana pe malul raului sa ne mai incalzim la cateva raze de soare si la un mic foc.

N-am facut vreun traseu, dar macar am iesit in natura.
Ne vedeeeeem!

2011.AUGUST.14. Valea Berii - Cabana Ciucas

     N-am mai fost de mult la plimbare cu rucsacul, nu-i asa?
     Pai hai la o tura prin Ciucas, mai lunga... sau mai scurta. Am vrut mai lunga, dar a iesit mai scurta. Ne gandeam sa urcam pe Varful Ciucas, poate prin Bratocea, dar am ajuns cam tarziu la intrarea pe Balea Berii.
     Nu ne-am miscat nici prea repede pe drum; in final a fost o tura pana la Cabana Ciucas.


     Am parcat masina langa fabrica de apa Keia, de la intrarea pe Valea Berii. Multe masini, cine nu gasea loc de parcare sau mai dorea sa mearga cu masina, trecea de bariera si parca mai sus, chiar si langa Fantana Prof. Nicolae Ioan.

Am bocanci, pot si eu sa urc :)

Vremea a fost excelenta!

     Uff, era sa uit. Cristi s-a dus sa prinda un rechin (cred ca a prins mormoloci) si doar Geo s-a incumetat sa mearga cu noi. N-a zis clar daca va mai merge si alta data :)

     Drumul e cam... nu stiu cum sa zic... e forestier cu pietris. Asta n-ar fi o problema daca cei care merg cu masina nu ar trece in viteza maxima, in felul acesta facandu-te plin de praf. Asa, macar de bun simt ar fi frumos sa incetinesti cand treci pe langa cei ce urca pe jos.

Si daca tot am plecat tarziu pranzul a venit repede; si cel mai bine mancam pe malul paraului.

Unde m-au adus astia ma?!?! Trebuie sa par ok, sa zambesc, nu trebuie sa vada ca pe fata mea scrie "m-as intoarce la masina".

A fost un weekend aglomerat. La fantana erau grupuri multe.

     Deja de aici regretam disparitia potecii. Urcusul e abrupt, pietrisul cu nisip nu este grozav de aderent, iar baietii cu 4x4 care merg spre cabana fac praf cat cuprinde; nici macar soferul care face ture cu G-ul pentru cabana nu pare interesat de cei ce merg pe jos (ca doar urca gratis); hai ca la urcare inteleg, trebuie s-o calce ca sa aiba putere; dar sa mergi la vale cu viteza, doar ca sa-i umpli pe toti de praf (unii cu copii mici dupa ei, veniti la o plimbare prin natura), asta n-am s-o inteleg; se vedea pe fata soferului ca e plictisit si scarbit de atatea drumuri, dar si turistii aia care merg pe jos mai lasa si ei un banut la cabana, mai un suc, mai o ciorba...
La 10 lei un drum/persoana cu G-ul, cred ca merita sa faca fata aia....

Uraaa, suntem toti :)

     Noua cabana pare ca se integreaza bine in peisaj, chiar daca unii nu par de acord cu asta; decat niste ruine de cabana devastata, mai bine un loc civilizat unde te poti opri.

Tudor si-a gasit repede partenera de joaca.

Spiritul vechii cabane este prezent in cea noua.

Tarifele de cazare:

Intrarea in cabana

     Atmosfera era civilizata si linistita; nu se auzea muzica, nici macar in surdina. Sa speram ca va ramane asa.

     De la cabana, fiind deja tarziu nu ne mai ramane decat sa facem cateva fotografii si sa o luam la vale.

Pot sa urc singuuuur

Haideti mai, ce va miscati asa incet?

Nu ma prindeti!

Tigaile si Varful Ciucas (in spate).

Picnic cu masina :)

Pentru feisbuc :D

Tudor ma aranjeaza ca sa dau bine la poza.

Gata!

Ce norisor interesant.

Daca ai cu ce... poti...

     Pai si a venit apoi coborarea aia naspa pe drumul pe care am urcat. Vorba aia, la coborare se fac accidente. Geo stie :)
     Cel mai bine e sa cobori pe urmele de masina, ale caror cauciucuri arunca nisipul si pietrisul si lasa in urma doar pietrele bine infipte in pamanat; alea mai dau o oarecare aderenta.

     Ne retragem pentru scurt timp intr-o mica poiana aproape de sosea, pentru inca o tura de apa-pietre.

Si o mica gustare.

Zambet fortat ?! Oare ?!

E cam gata plimbarea noastra. Ne intoarcem pe racoare cu speranta ca va trece multa vreme pana vom face drumul asta din nou.
E mai bine pe poteca.


Geo, mai mergi ma? :p