marți, 27 octombrie 2009

2009.OCTOMBRIE.25 O plimbare de toamna.


A fost o pauza cam lunga de la ultima plimbare la munte, asa ca profitam de vremea buna din weekend si dam o fuga de o zi prin padurile colorate. De data asta ne indreptam spre Busteni, facem stanga spre Gura Diham si dupa vreo 4 km de pseudo-asfalt ajungem in fata cabanei. Urmeaza echiparea, mai mult sau mai putin galagioasa, aranjarea rucsacului si drum bun!


 Daca Tudor nu prea mai sta in carut, in schimb din rucsac nu s-ar da jos prea repede.

 Putin am urcat...
 
...destul mai avem.

E greu la deal.

 Un mic popas sa ne odihnim sau sa radem la (de) calut (calutul sunt eu).

Dupa atata urcus parca merge si un somnic, aerul curat, linistea din padure - cele mai bune conditii.

Pana la cabana - mai merge o poza, mai merge o vorba, uite cateva izvoare, o poiana, o poteca...


 
 
Iata ca am ajuns si la Cabana Poiana Izvoarelor (pentru a cata oara?); parca e din ce in ce mai rece si neprimitoare din pacate. Ceaiul este totusi bun. Combinat cu niste sandwich-uri de acasa ne refacem putin si dupa vreo jumatate de ora suntem gata de miscare.
Profitam de popas si il lasam si pe Tudor sa alerge putin, nu de alta, dar sa nu se trezeasca pe la jumatatea traseului ca nu mai vrea in rucsac si vrea sa alerge.






La intoarcere am ales poteca spre Diham.


 
 
 
 Dupa ce am intalnit poteca care vine de la Pichetul Rosu

ne-am oprit sa luam niste rasina de pe cativa copaci. Ce apare in poza langa rasina?

Pai avand in vedere ca Poiana Pichetul Rosu e la vreo 20 de minute, iar garsoniera lui ursus arctos (care numai bere nu e) e si ea in acelasi cartier cu Pichetul, prea multe variante nu cred sa existe (legat de parul de pe copac). Cred ca l-a mancat spinarea rau.


Aproape de Cabana Diham au aparut cateva vile, inconjurate de un gard serios, cu insemne de "proprietate privata"; se pare ca si un stalp de marcaj a fost luat in "proprietate"; casele sunt frumoase din lemn si barne, dar parca e ceva ciudat in peisaj...

Cabana Diham

Masivul Postavarul

Drumul spre Cabana Vanatori de Munte

Inca o constructie "suspecta"

Daca pana aici am mers in tricou, de acum incolo punem pe noi un hanorac, iar lui Tudor ii punem manusile (soare nu mai e, in padure e racoare).

Urmeaza o coborare plicticoasa printr-o padure de foioase; pentru Tudor pare prea plictisitor, nu prezinta interes asa ca trece pe modul "sleep"


Din pacate am uitat sa fac o fotografie; la panoul de avertizare; Mihaela nu l-a vazut si nu intelegea de ce vreau sa ne grabim putin mai tare; pe panou zicea asa: "zona frecventata de ursuleti; nu parasiti traseele turistice"; bine, scria ursi, nu ursuleti; ori autoritatile au vrut sa fie sigure ca turistii stau pe poteca si nu le dau lor de munca sa-i caute pe rataciti, ori martinica isi traieste viata agitata si pe aici (aproape de "civilizatia" de corturi de langa Gura Diham).
Urusl n-a venit, Tudor s-a trezit si gata si plimbarea.

Dupa o partida de joaca cu cutzu-cutzu-ham-ham, tzopa-hopa in masina si fuga acasa ca a facut "babaia" gogosi.

Cu gogosi nu punem poze.

Poate toamna va fi calduroasa si ne lasa sa mai dam o tura pana vine zapada. Nu ca pe zapada n-am pleca!
Pa!