marți, 17 noiembrie 2009

2009.NOIEMBRIE.14 Cascada TAMINA

Ni s-a facut dor de munte repede; vremea se anunta buna, deci iata-ne pe drum spre Timisul de Sus.
In masina ca sa nu ne plictisim facem un concurs: cine se stramba mai urat si cine scoate limba mai mult. Normal ca Tudor a castigat, doar nu era sa avem scandal de pe drum.

Gasim repejor drumul spre Cascada Tamina (cum se iese din Timisul de Sus spre Brasov, la ~1 km sau 2 intr-o curba este o mica parcare pe dreapta, iar la vreo 50m de parcare incepe un drum forestier, tot pe dreapta), tragem masina pe marginea drumului, ne echipam

ne tragem in poza ca sa avem dovezi

si plecam catre destinatie, la inceput pe drum,


apoi pe poteca; bine ca nu a plouat; soare n-am avut, grade au fost vreo 5-6.

Mai stam de-o poza ca doar aratam bine.

si facem si o pauza

ca sa bem un ceai cald si sa mai faca si Tudor niste miscare ca sa nu inghete.
Aici o plimbare cu mami


si aici cu tati

si inapoi in rucsac ca mai avem de mers, mai repede sau mai incet...

altii visand o plaja cu soare...

 Hai ca aproape am ajuns

Uraaaa, am ajuns; dar unde e cascada? in dreapta sau in stanga? apa se aude curgand si pe stanga si pe dreapta, poteca e in ambele directii, in stanga pare ca urca spre varf; deci se pare ca e in dreapta. Pe panou zice ceva de "ursarie", cartierul ursilor sau ceva de genul asta. Pe bune ca n-am vazut nicio urma de urs, dar nici de oameni; i-or fi mancat ursii?!?!

Coboram pe poteca din dreapta (ai inteles Dragos? in dreapta, da? :-)  );cam abrupt si putin alunecos, mai ales cu "grija" in spate.


gasim si un perete amenajat pentru catarare

si coboram...

...si ne mai facem o poza...

...si iar coboram...

...si am ajuns

Si ne bagam putin si prin cascada, fiecare pe unde poate.

eu mai grijuliu ca sa nu-l ia ameteala pe Tudor

si privim noi doi cum ceilalti intra printre pereti, iar noi nu ne bagam ca sa nu facem baitza.

Dar ne retragem la restaurant; eu il debarc pe Tudor, el ramane sa manance cu fetele, iar eu cu Dani plecam sa vedem cat de rece e apa.

Il las pe el primul sa incerce apa, dar nu reuseste sa se ude.



Dupa cativa bolovani uzi si vreo 3 scari trecem de cascada si iesim intr-o poienita care e destul de aproape de poteca care ocoleste cascada si urca spre culme.

Hotaram sa ne intoarcem tot prin canion pentru ca aveam de recuperat betele pe care le lasasem pe la jumatatea drumului.



Aici sunt 2 posibilitati: ori aluneci putin si cazi in apa, ori nu.
Noi am ales sa nu.

Eu eram aproape sa da. Noroc cu bocancii ca au vrut sa nu...

Recuperam betele.

si ajungem cand masa era gata; gata mancata.

Urmeaza o gustarica rapida

si un urcus lent

si normal o poza.

mai admiram peisajul (cam noros, dar nu comentam de frica sa nu inceapa ploaia).

Pornim la vale multumiti de frumusetile vazute.

De pe la baza stancii venim si noi.

Mai incalzim manutele lui Tudor, ca daca nu prea a facut miscare...

mai coboram, ne mai odihnim

si plecam spre casa cu un sofer odihnit.

Cascada e frumoasa; mai mica decat "7 scari", dar interesanta.
Ne vedem data viitoare! (poate mai tine vremea cu noi sa mai fugim prin paduri).

marți, 27 octombrie 2009

2009.OCTOMBRIE.25 O plimbare de toamna.


A fost o pauza cam lunga de la ultima plimbare la munte, asa ca profitam de vremea buna din weekend si dam o fuga de o zi prin padurile colorate. De data asta ne indreptam spre Busteni, facem stanga spre Gura Diham si dupa vreo 4 km de pseudo-asfalt ajungem in fata cabanei. Urmeaza echiparea, mai mult sau mai putin galagioasa, aranjarea rucsacului si drum bun!


 Daca Tudor nu prea mai sta in carut, in schimb din rucsac nu s-ar da jos prea repede.

 Putin am urcat...
 
...destul mai avem.

E greu la deal.

 Un mic popas sa ne odihnim sau sa radem la (de) calut (calutul sunt eu).

Dupa atata urcus parca merge si un somnic, aerul curat, linistea din padure - cele mai bune conditii.

Pana la cabana - mai merge o poza, mai merge o vorba, uite cateva izvoare, o poiana, o poteca...


 
 
Iata ca am ajuns si la Cabana Poiana Izvoarelor (pentru a cata oara?); parca e din ce in ce mai rece si neprimitoare din pacate. Ceaiul este totusi bun. Combinat cu niste sandwich-uri de acasa ne refacem putin si dupa vreo jumatate de ora suntem gata de miscare.
Profitam de popas si il lasam si pe Tudor sa alerge putin, nu de alta, dar sa nu se trezeasca pe la jumatatea traseului ca nu mai vrea in rucsac si vrea sa alerge.






La intoarcere am ales poteca spre Diham.


 
 
 
 Dupa ce am intalnit poteca care vine de la Pichetul Rosu

ne-am oprit sa luam niste rasina de pe cativa copaci. Ce apare in poza langa rasina?

Pai avand in vedere ca Poiana Pichetul Rosu e la vreo 20 de minute, iar garsoniera lui ursus arctos (care numai bere nu e) e si ea in acelasi cartier cu Pichetul, prea multe variante nu cred sa existe (legat de parul de pe copac). Cred ca l-a mancat spinarea rau.


Aproape de Cabana Diham au aparut cateva vile, inconjurate de un gard serios, cu insemne de "proprietate privata"; se pare ca si un stalp de marcaj a fost luat in "proprietate"; casele sunt frumoase din lemn si barne, dar parca e ceva ciudat in peisaj...

Cabana Diham

Masivul Postavarul

Drumul spre Cabana Vanatori de Munte

Inca o constructie "suspecta"

Daca pana aici am mers in tricou, de acum incolo punem pe noi un hanorac, iar lui Tudor ii punem manusile (soare nu mai e, in padure e racoare).

Urmeaza o coborare plicticoasa printr-o padure de foioase; pentru Tudor pare prea plictisitor, nu prezinta interes asa ca trece pe modul "sleep"


Din pacate am uitat sa fac o fotografie; la panoul de avertizare; Mihaela nu l-a vazut si nu intelegea de ce vreau sa ne grabim putin mai tare; pe panou zicea asa: "zona frecventata de ursuleti; nu parasiti traseele turistice"; bine, scria ursi, nu ursuleti; ori autoritatile au vrut sa fie sigure ca turistii stau pe poteca si nu le dau lor de munca sa-i caute pe rataciti, ori martinica isi traieste viata agitata si pe aici (aproape de "civilizatia" de corturi de langa Gura Diham).
Urusl n-a venit, Tudor s-a trezit si gata si plimbarea.

Dupa o partida de joaca cu cutzu-cutzu-ham-ham, tzopa-hopa in masina si fuga acasa ca a facut "babaia" gogosi.

Cu gogosi nu punem poze.

Poate toamna va fi calduroasa si ne lasa sa mai dam o tura pana vine zapada. Nu ca pe zapada n-am pleca!
Pa!