joi, 14 iulie 2011

2011.IULIE. 9-10 Cheia - Valea Stanii cu bicicleta

   Cod galben de plecat la munte!
   Premiera: Tudor cu cortul. Noi nu mai fuseseram de cativa ani cu cortul, Tudor dadea semne ca e amator de cort asa ca hai sa-l testam. Si cum gasca cu surori, soacre, socrii si tot alaiul se hotaraste sa fuga de caldura la Cheia, pe malul apei, ne decidem saii insotim.
   Asa ca sambata dimineata ajungem si noi in poiana "minunata". Minunata vine de la 'Minune (sau mai degraba "Salam", il stiti, prietenul... conlocuitorilor... ala care zice ca el canta dar de fapt se vaita...). Asta aveam sa aflam mai pe seara, ca dimineata doar am lasat bagajele, cortul, masina si ne-am urcat pe biciclete, cu Tudor in "fotoliu" catre Valea Stanii.
 


    La intrarea pe forestier ne intalnim cu Georgiana si Cristi, alias "Geo" si "Criti" in dialectul "tudorian".
   Avem timp si de o poza.

   Si pornim la druuuuuuuum.
   Pana dam de urcare e bine.


   Caldura isi face simtita prezenta, umbra nu e prea multa.
 


Asa ca in curand incepem sa pedalam din greu.




Si la prima umbra deasa facem pauza.
   
   Hmmm, m-ai vazut? banana asta o pun deoparte, o iau pentru tati, sa o pape mai incolo, daca tot face atata efort sa ma plimbe :)


   Baaaaaiiiii! Nu ziceati ca mergem pe Valea Stanii?!?! Ce dracu' vale e asta care urca baaaaaiiiiii?!?!
   Spuneti-i Urcarea Stanii!

   La noi motivul pauzei e altul: "acem pipi".


Hai la val....., pardon, la deal. Hai ca mai e putin pana incepem sa coboram.


E misto aici in scaun! Dar de ce ne-am oprit?


 Si dupa atata urcare ajungem si in firul vaii, pe langa paraul Telejenel.
 (poza facuta de Cristi)


Inca cativa kilometri pe plat sau usor in urcare si ajungem si la destinatie.


 Dupa ce ne aprovizionam cu apa de la "vecina", ne retragem in poiana, la umbra, pentru un mic picnic.




 Si pentru joaca, normal.





Si o mica sesiune foto:
























Hai sa apara si "Criti" in poza.




Dupa pauza trecem iar pe la "vecina" sa ne mai dea o galeata de apa, ca-i drum lung inapoi.


  Pe drum ne intalnim cu "ship - oita", cum zice Tudor.


Si tare ne bucuram ca le vedem. Asta pana cand s-a apropiat o oaie mai mult de bicicleta si a inceput Tudor sa tipe la ea sa-i lase bicicleta in pace. :)




Pai si vaca sa nu apara? Uite-o ca vine, cu toate neamurile ei.


Motiv de bucurie iar.


Vacarul. (in plan secund).


   Pai si cam asta a fost. Pana la final a fost coborare multa.
   Pe total am adunat 30 de km, Tudor fiind tare incantat.


   Placerea lui a continuat cu dormitul in cort. Placerea noastra s-a oprit seara la cort din cauza conlocuitorilor care nu au auzit de civilizatie si bun simt. Dar au auzit de watti, volum maxim, salam si alti carnati...
Sa le stea....


   A doua zi plimbare scurta prin Cheia si padure.


   Poze facute de mine si Cristi. Deoarece a inceput sa faca si Cristi poze mai bune ar fi trebuit sa scriu sub ele care sunt ale lui si care ale mele. Dar mi-e lene.