2014.AUGUST.02 O drumetie la Cabana Curmatura si aventura la ... Aventura Parc

La vreo 2 saptamani dupa tura prin Canionul 7 Scari, a venit intrebarea lui Tudor: "noi cand mai mergem pe munte? sa facem o drumetie, pe la o cascada sau o cabana...". Mai sa fie, a prins gustul.

Facem planul sa mergem un weekend cu cortul. Ne gandim la varianta campingului din Bran la care am fost si acum un an. Umplem masina cu bagaje si sambata dimineata pornim catre Zarnesti





Din fericire nu prindem aglomeratie pe Valea Prahovei si la Predeal cotim catre Rasnov, apoi, rapid, ajungem in Zarnesti. Am parcat masina in zona izvorului lui Botorog, de unde incepe traseul catre Cabana Curmatura.

La intrarea pe drumul catre Prapastiile Zarnestiului un ranger de la Parcul National informa turistii ca trebuie achitata o taxa modica pentru accesul in parc. La 5 lei de persoana, consideram ca bem o bere mai putin. O nimica toata. De alta parere este un mic grup de drumeti, care, cand aud de taxa, se razgandesc si isi modifica traseul, in speranta ca daca o iau putin prin boscheti si se strecoara printre copaci scapa de vigilenta rangerului. Oooo, da. O bere mai mult diseara. La pet, desigur.

Ne facem plinul cu apa de la izvor si in cateva minute ne facem incalzirea brusc. Parca si panta ne pare mai abrupta de cand nu am mai fost pe aici.

Poteca sinuoasa ne face sa castigam repede altitudine. Dupa ce scapam de primele serpentine urcusul se domoleste putin, urmand apoi sa intram in zona mai stancoasa.

Tudor are energie si urca cu pauze mici si rare :)

Dupa aproximativ o ora iesim din padure in Poiana Zanoaga.
Am tot amanat pranzul, asa ca pauza din poiana e binevenita.

Stam cam un sfert de ora, admirand peisajul, florile si vacutele, care, normal, nu sunt mov ca in reclama.

Tudor ne alearga putin pe poteca ce strabate poiana. E dornic sa vada cabana si ne tot intreaba cum arata.
Ne mai oprim pentru cateva poze, apoi intram in padure pentru ultima bucata de traseu.

In curand zarim si refugiul Salvamont, semn ca pana la cabana mai avem cateva minute.

Intram pe micuta poarta si dam ochii cu Cabana Curmatura. Pare neschimbata, la fel ca acum vreo 10 ani cand am vazut-o ultima data.

Am fact 2 ore si un sfert cu tot cu pauze. Adica Tudor s-a miscat excelent :)

Cabana e plina ochi, bancutele si terasa din fata ei sunt ocupate aproape in totalitate. Turisti sunt si in sala de mese, iar mirosurile care ies din bucatarie indeamna turistii sa faca o coada destul de mare pentru a-si comanda pranzul. Meniul se simte in aer: varza cu carnati, ciorbita in paine si o placinta de ... nu mai conteaza. Placinta s-a terminat si dureaza vreo 20 de minute sa fie gata. Toata coada ofteaza si se pune pe asteptat.

Stam si noi putin sa ne odihnim pe terasa. In scurt timp, dinspre Bucegi par sa se adune niste norisori si incep sa se auda si tunetele. Schimbare de plan: nu mai coboram prin Prapastii, ca e mai lung. Daca incepe ploaia ajungem mai repede pe unde am urcat.

Ne umplem bidoanele cu apa de la izvor si in pas vioi pornim cu gandul la camping.

Ajungem la masina in mai putin de 2 ore. In 10 minute incepe o ploaie torentiala, cu vant puternic.
Vreo 20 de minute a turnat cu galeata si temperatura a scazut simtitor.

Dupa ploaie:

Deja ne gandim daca mai merita sa punem cortul. Macar daca apucam sa-l punem inainte de ploaie.

Ne mai gandim; ajungem in Bran, de la aproape 30 de grade acum sunt cam 15. Ne retragem pentru cina la Vila Bran. Tudor stie ca are un loc de joaca in restaurant, iar noi luam o mica pauza de odihna.

Hotaram sa ramanem peste noapte la bunici, care, intamplator sunt in Predeal.
O decizie buna, caci, dupa ce am plecat din Bran, temperatura a scazut la 11 grade, iar peste noapte au mai fost vreo doua ploi torentiale.





A doua zi dimineata zarim soarele pe geam; s-a incalzit binisor.

Azi avem zi de aventura si relaxare.
Pornim catre Brasov, iar la intrarea in oras facem stanga catre Aventura Parc.
Cu toate ca am ajuns la putin timp dupa deschidere, deja este coada la casierie. Astazi aleg sa merg cu Tudor la traseele de pici (4-7 ani), iar Mihaela sa se catere singura prin copaci :)

O lasam pe Mihaela sa-si ia echipamentul, iar eu cu Tudor mergem la zona de pici. Aici nu e coada. Hamul, casca si manusile se aseaza rapid pe el, urmeaza un scurt instructaj, apoi start pe traseul 1.
Pentru pici sunt 4 trasee, diferite ca dificultate. Interesanta este asigurarea: o data bagata asigurarea pe cablu, aceasta nu mai iese decat la finalul traseului. Practic este ca o sina pe care asigurarea aluneca pana la capat.

Dupa ce a testat traseul 1 de doua ori si a vazut cum sta treaba, Tudor le-a luat la rand si pe celelalte trei.
Timp de 3 ore cat e valabil biletul, s-a plimbat pe traseele 3 si 4. Urmaream tot timpul traseele care erau mai libere, sa nu se faca coada pe platforme.

Am fost vizitati si de Mihaela pe unul din traseele care treceau pe deasupra, reusind sa-i livrez si un bidon de apa, prin aruncarea lui in sus cartre platforma :) Energia capatata au dus-o catre traseul rosu greu, pe care aproape ca l-a parcurs integral din prima. Cica trebuie sa revina ca sa-l duca la bun sfarsit.

Dupa 3 ore oboseala se instaleaza. Pauza de masa, si hai la relaxare la Paradisul Acvatic. Am vrut sa luam bilete pentr 2 ore, dar in weekend nu sunt valabile decat bilete pentru 3 ore sau pentru toata ziua. Atunci 3 ore sa fie.

Aici e fara poze caci a fost "monotonie": inot, scufundare, scufundare, topogan, scufundare, topogan etc...
De cand ia lectii de inot, Tudor adora scufundarile. Si coborarile pe topogan cu mine. Cica cel portocaliu e de dificultate medie. Da, sigur... Pe cel albastru nu ne-am dat ca ziceau ca e dificultate scazuta.

Doar oboseala l-a convins sa plecam. Dar dupa atata miscare, foamea e mare. Si decat sa prindem aglomeratia de 35 km care se anunta pe Valea Prahovei, ne oprim in centrul Brasovului pentru o pizza delicioasa la Pizzeria Roma (parca). Nasol a fost ca in Piata Sfatului era o scena imensa si trupele care cantau faceau sa sara pizza in sus pe farfurie. Dar s-a asezat mai bine.

Din fericire, la ora 22, drumul catre casa s-a eliberat si am scapat de serpentinele de la Cheia.

S-a terminat un weekend in care n-am reusit sa dormim in cort (nici n-am insistat prea mult daca tot am avut varianta de rezerva), dar am avut parte de multa distractie si miscare :)