2010.AUGUST.28 Muntele Rosu - Cabana Ciucas

Dupa mare merge si-o racoare. Si niste miscare; prin paduri.
Directia: Cheia - Muntele Rosu. Cel mai prost drum pe care am circulat pana acum. Mai prost decat drumurile forestiere pe care am mai intrat.
Ce se vede in poza e bucata de "autostrada" de pe drumul asta de ~4 km, bucata pe care poti merge cu "a doua". Mai bine ar pune pietris pe el si tot ar fi mai bun. Se merge: tronc/poc/zdrang/poc, vai de bucsele noastre. Gata, ca iar ma enervez.

Pe la ora 11.00 suntem gata de plimbare (cam tarziu, dar am plecat pe la ~9.00 din Ploiesti - deja e aglomerat pe DN1A si se prind si toate barierele de la calea ferata; asa ca data viitoare ori la 8 cel tarziu plecarea, ori pe la 10).

Vreme excelenta, canicula nu se simte si aici.
De data asta nu o mai luam spre culmi, ci mergem spre Cabana Ciucas. Indicatorul zice 2-2,5 ore.

Pe drum ne oprim pentru poze; in rest Tudor ne canta si rade cu turistii cu care ne intalnim.

Mai nou cand vede rucsacul zice "cau/calu"; adica ce vrea sa zica?
Noroc ca aici nu avea biciul in mana, ci doar un fir de iarba...

Mergem pe banda galbena, da?

Surpriza mare la iesirea in Valea Berii; mare cat un camion; sau cat doua camioane.

Noi mai mergem putin pe firul paraului pana la fantana Prof. Nicolae Ioan (ultima sursa de apa de aici in sus).

La fantana facem popas de pranz. Tudor se aseaza strategic pentru aruncarea pietrelor in apa. Normal ca mananca tot; foame mare la munte dom'le.

Drumul a fost largit in anumite portiuni destul de mult.Probabil sa aiba loc camioanele cu materiale, sau cine stie.

Tudor nu mai are rabdare, deci ne pornim la drum; toata lumea pe jos.

Asta ce-o mai fi?!
Pe langa camioane zarisem si un cablu gros; probabil in curand va ajunge electricitatea pana sus la cabana.

In pas voios :)

Drumul e destul de abrupt si te face sa te opresti des; pe poteca veche parca nu era asa de greu.

Si apare si cabana; cabana noua, aproape gata.
Pana aici am facut 2 ore si jumatate; cu pauza de masa inclusa ne-am miscat bine.

Din pacate e tarziu si nu e timp de o tura pana pe varf.
Ne consolam cu imaginea spre varf doar.

Dar de o joaca prin iarba e timp destul si e chiar indicata harjoneala pentru consumarea energiei (a lui Tudor, desigur).

Iata si un colt de cabana. Cred ca va arata tare bine; ne pare rau si dupa cabana veche; dar poate ne vom bucura si de facilitatile noii constructii candva. Speram ca si atmosfera sa fie cea care trebuie aici sus.

Uite ce viteza prind la vale; maaaai, dar e misto rau.

Ha-ha, tati a obosit; o alerg pe mami atunci.

Taaaatiii, incalta-te ca uite, nici iarba nu mai e verde :))

Pauza. De ceai.

Merge un somnic? mergeeeee; si noi la vale; greu; se aluneca pe drum groaznic. Noroc cu betele, ca nu vreau sa-l trezesc pe Tudor daca ma pun pe jos.

Dupa aproape 1 ora si jumatate suntem jos, la Muntele Rosu.
Tudor e plin de energie si porneste la deal; el vrea "apoi" (trad., inapoi). La vale nu prea vrea sa vina, prefera sa urce.
Oare anul viitor va mai sta in rucsac?!

 Ce mancam? afine; noroc cu culegatorii care coborau de pe munte cu galetile pline; Tudor si mami s-au descurcat si au obtinut o cana plina.

Urmeaza iar tronc/poc/zdrang/poc si ne oprim intr-o poiana mai jos de Cheia; pentru o gustare.

Si daca paraul e aproape...

Plecam tarziu spre casa.
23 de grade. E bine.
Ajungem acasa; 31 de grade. E rau.


Am vrea "apoi"...