Tudor nu refuza; cand a vazut rucsacul a vrut neaparat sa ia o pauza de la activitatile lui obisnuite (si energice) si sa se relaxeze; si seara dinainte de plecare si dimineata pana cand am terminat micul bagaj.
Am zis nu multa, nu ca printre peticele de zapada nu se gaseau carbunii incinsi sub halcile de carne...
Cei 3-4 km de drum pana la Muntele Rosu sunt la fel de tristi; gropi, am zis gropi? parca drumul e trasat prin gropi, nu gropile au aparut pe drum. Zapada nu astupa gropile prea mult caci se mai topise. Mai bine s-ar scoate resturile de asfalt ca mai mult incurca.
Dar vremea compenseaza.
Ne echipam pentru o mica plimbare; banuiam ca Tudor o sa vrea sa se joace in zapada asa ca nu ne propunem decat sa urcam putin spre culme.
Popas. De fapt ce popas, ca dupa jumatate de ora de urcat stabilim terenul de joaca.
Dar sa incepem cu un ceai.
Si cu o fotografie...
...bine, mai multe fotografii.
Si o parapanta in vazduh.
Aici trebuia sa fie o poza in trei, dar nu a iesit.
Nici aici n-a iesit.
Surpriza! Nici aici n-a iesit.
Mda, zapada e mai interesanta decat o poza de grup :)
Atunci, macar de-o bulgareala iese. Si de un bronz de iarna :)
In picioare, pe burta, pe spate; important e sa fie pe zapada.
Ce-ar fi sa facem un om de zapada?! Toata lumea munceste. Cel putin asa se vede in poze.
Ce a iesit? pai maximul ar fi asta; dupa care a disparut.
Papaaaaaam!
Foame mare. In restaurantul "AUTO", cu capul pe geam la aer si cu papa bun.
Si plecam spre casa cu gandul ca Tudor va adormi pe primele serpentine.
Nu?
Nu!
Decat sa piarda plimbarea cu "tu-tu-tu" mai bine sta treaz. Vorba aia: mai important e drumul decat destinatia.
Pa, pa iarna! Ai fugit cam repede.
Buna,
RăspundețiȘtergereAm descoperit blogul vostru de curand si asta mi-a dat curaj sa mergem si noi cu bebe-ul de 1 an si o luna in prima lui tura.
Nu suntem experimentati,am fost doar in cateva ture in Busteni(Jepii Mari,Mici, Cab Diham)si ne e foarte frica sa nu ne intalnim cu ursul.
Ne-am decis sa facem si noi tura Ciucas-Valea Stanii, dupa ce am vazut pozele pe blog.
Si din aceasta cauza,am cautat cazare in zona si cred ca o sa alegem Pensiunea Casa Valasoaia, pentru 25-28 aprilie.
Vroiam sa te rog sa-mi spui daca crezi ca este o alegere buna, daca stii ceva de pensiunea asta si crezi ca vremea o sa ne permita sa facem traseul asta? Crezi ca mai este zapada?
Merci mult
Roxana
Buna Roxana,
RăspundețiȘtergereDespre pensiune nu stiu nimic; nu am mai stat cazat in Cheia de cativa ani (suntem la doar o ora de condus si de obicei fugim cate o zi). Pe internet vad ca arata bine, dar conteaza mult si atmosfera si ospitalitatea gazdelor. Merita incercat :)
Din Cheia poti ajunge in Valea Stanii direct, pe poteca, sau poti opta pentru dumul forestier pe care il folosim noi de obicei; e posibil sa fie insa cam stricat de la masinile grele, deoarece nu cred ca se usuca prea bine dupa iarna. Zapada mai mult ca sigur ca nu o sa gasiti pe drum, poate doar pe vaile mai umbroase (noi am gasit si vara sub frunze un mare morman de zapada prin cheile Vaii Stanii). Daca vreti sa va si plimbati prin zona sa tii cont ca o sa fie cam racoare (doar daca nu se incalzeste brusc vremea); prin chei e racoare vara ~20 grade, asa ca in aprilie e mult mai jos.
Puteti incerca trasee de la Muntele Rosu, sau sa mergeti cu masina pana la intrarea pe Valea Berii si sa va plimbati pe acolo.
Legat de ursi, eu nu am avut ghinionul sa gasesc urme, dar am inteles ca ar fi si pe Valea Stanii, dar ca a aparut unul si pe la tomberoane in Cheia. traseele de la Muntele Rosu sunt ferite de ursuleti, zic eu; noi ne-am plimbat pe Valea Stanii de multe ori, dar repet, nu am vazut urme. O fi si norocul de vina :)
Daca intre timp mai ajungem prin zona vei gasi aici detalii despre drum.
Asteptam poze :)