joi, 1 septembrie 2011

2011.AUGUST.27. Valea Azugii cu bicicleta

     Am fost noi la mare, dar tot la munte parca e mai bine.


     Aveam in plan o plimbare cu bicicletele pe langa Azuga, mai precis pe unul din traseele de la concursul de MTB organizat de Surmont prin iulie. Adica pe traseul cel mai usor. ~25 km, cu ~400 m diferenta de nivel pozitiva, Valea Azugii si Valea Limbasel.


     Reusim sa ajungem devreme in Azuga (am plecat devreme din Ploiesti ca sa nu prindem cozi mari la podul la care se lucreaza la intrarea in Sinaia). In Azuga am mers pana s-a terminat asfaltul si incepe forestierul.


     Ne pregatim bagajul, castile, ochelarii, mancarea, apa...


     Din fericire nu e canicula, pe la umbra e o racoare excelenta pentru noi; pe Tudor il imbracam cu manecuta lunga :) ca el nu face miscare.


     Ne mai oprim din cand in cand la o poza.


     Sau la apa si pietre, ca sa nu iasa scandal.


"Esti atent? Uite cum se face:"


"se cauta o piatra"


"si se invata sa zboare si sa inoate"


"cu putere maxima"


"ai inteles, da?"


     Mai mergem, ne mai oprim; Mihaela e cu ochii dupa zmeura, iar Tudor o mananca la fel de bucuros ca un urs.



Locul ideal de pranz:







Antrenamente :)







     Drumul continua pe malul paraului; e o urcare usoara care nu pune probleme. Dupa jumatatea traseului apar cateva serpentine cu o urcare mai pronuntata, dar care cu putin efort merg facute pe bicicleta.





     Dupa urcare ajungem la intersectia cu poteca dinspre Cabana Susai. De aici traseul nu mai urca, ci incepe o usoara coborare.



     Multumita celor de la Surmont traseul nu pune probleme de orientare; au lasat indicatoarele pe traseu, trebuie doar urmarita sageata colorata (in functie de traseu). Frumos din partea lor :)



     Dupa cateva minute de coborare ajungem la bifurcatia cu forestierul care urca din Predeal catre Susai; facem stanga vreo 10 metri apoi lasam drumul acesta si facem brusc dreapta. De aici incepe o coborare excelenta de vreo 7-8 km, fara denivelari importante.
     Nu ne-am mai oprit la poze deoarece era cam racoare prin padure si ne grabeam sa ajungem la soare. La coborare Tudor a adormit. Grea pozitie de dormit in scaun, dar viteza si leganatul au fost mai puternice :)


     Ajunsi la masina Tudor isi continua somnul inca jumatate de ora, inainte de o ultima repriza de apa, pietre....



Mai revenim cu siguranta pe aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu