luni, 8 octombrie 2012

2012.SEPTEMBRIE.8-9. Pe langa SIBIU, Seica Mare si prin SIGHISOARA

Suntem la jumatatea toamnei si am ramas in urma cu povestile. Lipsa timpului (combinata cu putina lene atunci cand am avut timp) este de vina.

A trecut si vara, a trecut si concediul de la mare (balaceala, plimbarica prin statiune... deh, ca intr-un concediu la mare). 

Acum e timpul sa vedem ce fac culorile toamnei. Pe la inceputul lui septembrie, intr-o vineri dupa masa, dupa un retur de la mare bagam un mic bagaj in masina si luam directia Sibiu-Seica Mare.

De la mare am venit pe autostrada, drum liber si intins. Cand e drumul prea bun am nevoie de un "soc". Spre Sibiu am zis sa fac un test... si sa nu merg prin Brasov-Fagaras. Am ales Predeal-Rasnov-Zarnesti-Poiana Marului-Fagaras. Este mai scurt si parea interesant. Proasta alegere; drumul nu e foarte prost, e aproape acceptabil, dar intunericul combinat cu drumul ingust si cateva animale intoarse de la pascut nu ajuta la nimic. Asa ca la o intersectie fara indicatoare suntem indrumati pe drumul cel mai scurt catre DN1, iesind aproape de Fagaras.

Concluzia e ca drumurile judetene sunt de ocolit. Chiar si cand au un pseudoasfalt pe ele; nu mai zic de cele judetene pe harta si forestiere in realitate.

Eeh, sa sarim peste aspectele "minunatei" infrastructuri ale minunatei tari si sa revenim la plimbarea noastra.

Se face ca sambata dimineata ne urcam in masini sa pornim spre un loc ce parea frumos si interesant.
Din Seica Mare trecem prin Sibiu, apoi continuam spre Cristian - Gura Raului.





Casele tipic transilvanene, cu strazi inguste, in Gura Raului.



Dupa ce iesim din sat drumul urca catre Barajul Gura Raului.







Ideea era sa mergem mai departe catre "Satul de vacanta Cheile Cibinului". Si mergem pe un drum destul de rau, denivelat pana ajungem la locul propus. Mare dezamagire: poarta inchisa cu lacat, nimeni nu raspunde la sonerie; un sofer de autocar ne spune ca el e venit cu un grup dar nu stie nimic...(de parca sarise gardul). Intr-un final un angajat ne transmite "drum bun" ca ei nu au nevoie de clienti ca e plin cu acel grup.... E prima data cand ajung intr-un loc "turistic" si ni se spune sa plecam ca n-au nevoie de turisti... Dupa ce mergi 3 km pe un drum cu viteza intai esti luat la goana. Sa le fie tarana usoara. Ca pe drum este destula.

Trecem la planul 2: plimbare spre Paltinis. Trecem prin pitorescul Rasinari cu strazi mai inguste decat in Gura Raului.

La iesire, spre Paltinis gasim cocheta Pensiune Mai. Aici lumea e bucuroasa de oaspeti si amabila.

Mancarea e buna, nu extraordinara, portiile nu sunt prea mari, probabil ca sa nu te saturi dintr-un singur fel de mancare :)
Dar helesteul din spate, curtea, pestii si piscina fac din pensiune un loc interesant.

Intorsi din plimbare mai pozam cate ceva...adica eu pe Tudor, Tudor pe Rex...


Duminica, zi insorita si calda. Nu ratam o plimbare pe dealul din spatele casei.

Tudor e in forma azi, are chef de miscare.

Gasisem un drum pe google earth care ne scotea prin padure peste deal. Tehnologia e cu noi, verific des pozitia pe harta ca sa ajungem unde trebuie.

Astea n-au nevoie de google earth. Au google caprar.



Iesim intr-o poiana mare de unde trebuie sa cotim la dreapta prin padure.



E devreme asa ca putem pierde timp la poze.







Fosnetele padurii ne insotesc; or fi mistretii despre care ni se povestise?



Oboseala se instaleaza in picioarele lui Tudor, rucsacul nu e cu noi. N-am alta varinata decat caratul pe umeri :)





De mult n-am mai gasit o padure asa curata.





Aproape de sat.



Iesim in drumul principal dupa aproape 5 km de plimbare.
Mai salutam cate o gaina, un catel si o vecina si ne intoarcem catre casa.






Dupa masa strangem bagajul si pornim spre Ploiesti.
Dar ce-ar fi sa ne oprim si in Sighisoara? N-am mai trecut de vreo 2-3 ani, de cand era Tudor mic-mic. Acum e mic-maricel.











Nimerim la Festivalul Fanfarelor.

Ascultam putina muzica apoi pornim la pas prin cetate.



















Tudor vrea sa urce scarile ce duc la Liceul din varful dealului. Promite sa urce si sa coboare pe picioarele lui.
Si s-a tinut de promisiune.









E tarziu, ceasul ne arata ca e vremea sa spunem la revedere cetatii si sa ne urnim spre casa.


Negociem plecarea cu o pizza la pachet.



Si e gata si weekend-ul asta.

Pe data viitoare!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu