2014.IULIE.19-20 O zi prin Sinaia si o tura la Canionul 7 Scari

Weekend-ul trecut a fost unul de plimbare fara bicicleta, dar totusi cu destula miscare fizica. Sambata se anunta ceva ploaie si cum doar eu si cu Tudor am fost liberi, ne-am incercat norocul la o plimbare prin Sinaia.

Zilele acestea se desfasura si Raliul Sinaia: masini, viraje, motoare ambalate... Super, ne place!

Fiind doar noi doi, trenul a fost o solutie buna pentru transport. Varianta asta ne place la amandoi, asa ca sambata pe la ora 9 suntem intr-un Regio catre munte. E foarte gol trenul si avem un compartiment numai pentru noi.

Pe drum incepe sa ploua, dar cand ajungem in Sinaia avem noroc si vremea e placuta, cei cativa stropi de ploaie nici nu ne indeamna sa punem gecile pe noi.

Aleile din jurul parcului sunt transformate in standuri pentru masini.

Trecem prin fata Cazinoului si mergem catre zona de start.

Ne plimbam apoi pana la Manastirea Sinaia si mai urmarim cativa bolizi de cursa pe serpentinele ce urca spre drumul catre Cota 1400.

In jurul pranzului dupa o pauza de pizza mergem si la Expozitia de Trenulete din Gara Sinaia.

Stam mai bine de jumatate de ora, timp in care Tudor analizeaza tot traseul trenuletelor in miniatura. 

Intrarea este 7 lei/adult si 5 lei/copil. Taxa foto este 6 lei. 

Diorama este interesanta, cu niste detalii simpatice pe care trebuie sa le descoperiti, inclusiv un omulet mic care da cu coasa, sau un wc intr-o curte care din cand in cand isi deschide usa :)

Nelipsitul magnet de lipit pe frigider isi face loc in rucsacul nostru. Pe el este tocmai locomotiva de epoca de langa gara.

Ne-am mai plimbat apoi prin parcul orasului, printre radacini colorate,

sau facand putin sport,

sau pozandu-ne care cum am putut :)

Ne-am mai intors putin in zona de start sa mai ascultam motoarele turate la maxim.

Mini - masina care ii place lui Tudor foarte mult.

In parc mai descoperim si o mica tiroliana, tocmai buna pentru incepatori, sa vada daca le place sau nu.

Seara se termina in cautarea trenului care sa ne duca acasa sa ne odihnim. Maine urmeaza o zi mai grea.

Duminica

Astazi plecam cu masina, deoarece nu avem multe variante de trenuri si nu are rost sa depindem de o ora fixa.
Mergem la Cascada 7 Scari. Nu am mai vizitat-o de cativa ani, iar vestea ca scarile au fost inlocuite cu unele noi ne-a dat curaj sa mergem cu cei mici. Astazi ne insoteste si Miruna, la prima ei tura mai serioasa la munte.

Ajunsi la Dambul Morii (Timisul de Jos) incercam sa parcam masina aproape de bariera de unde incepe traseul marcat. Mare greseala. E plin. Ne intoarcem si o lasam mai jos, aproape de DN1 (chiar langa acesta este o parcare care la primele ore este destul de goala).

Dupa vreo 4 ani in care l-am carat pe Tudor in rucsac, e vremea sa-l dam mai departe pentru noua generatie :)

Plecam catre Cascada pe drumul forestier marcat cu banda galbena. Avem parte de o vreme calda cu soare si fara sanse de ploaie.

Avem destula energie. Sa vedem cat ne tine.

Traseul este destul de aglomerat. Din fericire pana am parcat noi, cele 2 autocare care erau in fata noastra si-au descarcat turistii care au luat un avans considerabil, deci nu sunt sanse mari sa stam la coada prin canion.

Pe traseu sunt cateva zone de popas, iar cand intram mai adanc in padure descoperim si traseul de tiroliana, traseu ce va fi gata prin luna august.

Tiroliana va avea o lungime de peste 2 km, dar va fi formata din mai multe segmente. Practic cobori cateva sute de metri, schimbi cablul si tot asa pana la capat.

Dupa aproximativ o ora ajungem la micul refugiu, unde se plateste si taxa de acces in Canion: 10 lei/adult si 5 lei/copil. Pentru copii se recomanda inchirierea unei casti (5 lei).
Personalul amabil ofera toate informatiile necesare, precum si variantele de intoarcere.

Canionul are o lungime de ~ 230 m si o diferenta de nivel de aproape 60 m. In el se gasesc 10 caderi de apa.
Primele amenajari au fost facute dupa anul 1918 si constau in cateva scari de lemn. Dupa 1930 au fost amenajate 7 scari de lemn, de aici si numele canionului.
Abia in anii 1970-1972 au fost realizate scari metalice (9 de data aceasta) si podete din metal si lemn.
Acestea au rezistat (cu reparatii anuale) pana prin 2003 cand au fost refacute.
Ultima inlocuire completa a fost facuta anul trecut; acum tot sistemul este din otel zincat, care ar trebui sa reziste 40 de ani.

Iarna canionul este inchis datorita ghetii care se formeaza.

Scara cea mai inalta are ~ 14 metri. Miruna a stat in rucsac fara emotii. Emotii am avut eu cu Tudor. De fapt doar eu, Tudor avand curaj maxim :)  Am urcat in tandem, eu in spatele lui, dar s-a descurcat fara ajutor.

Scara cea mare a fost mutata putin mai in dreapta si astfel cascada care curge pe langa ea nu te mai uda in timp ce urci. Pe scara veche ajungeai sus destul de ud, mai ales daca debitul apei era crescut.

Cam asa urcam noi in tandem :)

E frumos si singura parere de rau este ca se termina prea repede.

De la iesirea din Canion, cei care nu urca mai departe catre Cabana Piatra Mare se pot intoarce pe 2 variante: una este pe traseul marcat cu punct rosu ce se gaseste in dreapta cum iesim din canion. Se ajunge in 20-30 de minute inapoi la baza cascadei. Daca ati inchiriat o casca e musai sa va intoarceti pe aici.

Noi am ales a doua varianta, in stanga: poteca marcata cu triunghi albastru, ce ne scoate, pe langa Prapastia Ursilor, in Drumul Familial.

Este ceva mai mult de urcat pana la bifurcatie, dar nu e un traseu folosit de majoritatea celor ce coboara inapoi la baza cascadei. Asa ca niste cantece sunt binevenite pentru a da de stire ursilor ca mai umbla si altii prin zona in afara de ei :)

Dupa mai bine de jumatate de ora, poate chiar 45 de minute ajungem la bifurcatie.
Pana aici am carat-o si eu pe Miruna in rucsac, ca uitasem cum e cu atata greutate pe umeri.

De aici avem o coborare de vreo ora, cat sa ne intre picioarele in fund...

Viraje, viraje...

Hmm, la urcare e binevenita. Insa la coborare nici macar Tudor nu simte nevoia sa o foloseasca. Inca rezista.

Dilema?!

"Ce moale si pufos e muschiul asta!"

Cine imi poate spune la ce foloseste instalatia?
Am mai gasit una identica in Ciucas, dar parca avea un furtun destul de gros atasat, care era prins de un copac. Aduna seva din brazi???

Aerul curat si drumul lung isi fac efectul.

Ajungem la Dambul Morii putin obositi. Ne relaxam picioarele in paraiasul rece ca gheata.

Pe bune ca doar aici l-am carat pe umeri :) A rezistat excelent la cele 4 ore de plimbare.

Dupa o lunga perioada in care am mers mai putin prin munti, in drumetii, se pare ca ni s-a redeschis apetitul, mai ales ca Tudor rezista la trasee de cateva ore.

Deci sa facem planuri pentru urmatoarea iesire :)