"Tudor, unde ai vrea să mergem în vacanță? Undeva la mare sau ... în Austria? - Austriaaaaa, zice el".Austria să fie!
E vara, e cald, lumea pleacă pe litoral. Noi ne răcorim la munte. Ne-am facut pofta de mare, în vreo 2 weekend-uri; ne plictisim repede de stat la soare.
După vacanța din Munții Austriei de acum 2 ani am sperat să revenim cândva. S-au aliniat astrele și ne-am pus pe cercetat hărțile și site-urile lor de turism. Ce zonă să alegem? Pff, sunt așa de multe variante...
Am mers pe aceeași idee ca data trecută, să avem inclus cardul local care ne asigură accesul la activitățile din zonă.
După îndelungi căutări, ne hotărâm să mergem în Saalbach-Hinterglemm. Studiind mai bine harta ne dăm seama că este "peste munte" față de Zell am See, o zonă pe care o cunoaștem binișor :)
Facem planuri, calcule, stabilim ce e de văzut și pe la jumătatea lui august umplem mașina de bagaje și pornim la drum.
Drum lung, vreo 1500 km pe care nu-i putem face dintr-o bucată (fără să dormim o zi întreagă după aceea). Las' că nu e graba. Plecăm dimineața devreme, iar după Arad intrăm pe autostradă și ajungem numaidecât în vama noua Nădlac, unde e destul de liber.
Asta înseamnă că pe la ora 15 suntem în Budapesta, unde rămânem peste noapte. Dar despre Budapesta, într-o postare la finalul serialului.
A doua zi dimineață, părăsim Budapesta repejor și hopa sus pe autostradă, pe ruta Viena - Salzburg - Saalbach. După ce gps-ul decide să treacă în lumea viselor și a sd-cardurilor "prăjite", ne bazăm pe telefon pentru ghidare. Nu prea mult, căci și cardul din telefon se gândește să-l urmeze pe cel din gps. Și uite cum rămânem "old style" cu harta în brațe și cu ochii căscați după indicatoare, cu traseul din memorie de acum 2 ani și cu niste frânturi de ghidare din telefon, atunci când i se face milă cardului de noi (noroc că i s-a făcut milă în momentele importante).
Drumul cel mai scurt pe care-l planificasem se desprindea din Salzburg - Kaprun și trecea peste munți până în Saalbach. N-am știut ce înseamnă "trecea peste munți" până nu ne-am trezit pe niște pante de peste 15% pe care am reușit să le urcăm încet, de credeam că ajungem sus pe vreun ghețar, că nu se mai terminau. La ghețar n-am ajuns, dar au urmat niște coborâri pe măsură. Una peste alta ne-am dat seama că dacă mergeam prin Zell, ajungeam puțin mai repede, chiar dacă drumul era mai lung.
Hotelul nostru era în Hinterglemm, în partea de vest; centrul - închis traficului auto. Noi am venit dinspre est și probabil că din plăcerea de a merge prin tuneluri (dacă noi n-avem, ne bucurăm de ale altora) am intrat din instinct în tunelul care avea să ocolească centrul și să ne scoată în partea opusă, unde aveam noi treabă.
Hotelul Alpenblick este unul super decent, tocmai bun pentru turiștii activi - în apropiere de gondole (mă rog, la câte gondole au, aproape toate hotelurile sunt aproape de una), aproape de stația de autobuz, are cardul cu activități inclus și un fel de all inclusive austriac: mic dejun și cina incluse, iar pentru prânz iți faci pachet de la micul dejun ca să nu mai depinzi de alte restaurante când bântui toată ziua pe munți. Dacă te nimereai după ora 15 la hotel, te îndulceai cu prăjituri sau leneveai la o bere pe terasă, cu ochii pe munții din jur.
Următoarea zi nu ne-a întâmpinat cu vreme bună. Chiar deloc. Dacă în Budapesta, cu 2 zile înainte, fierbeam la 39 de grade, aici am găsit vreo 10-15 grade. Asta jos, la poalele muntelui; sus pe munți erau 5 grade doar. Și cu ceva ploaie. Verificam prognoza de câteva ori pe zi, să ne împărțim plimbările în funcție de ... ploaie, că soare nu prea se vedea la orizont.
Până la urmă nu degeaba am avut portbagajul plin cu echipament pentru toate anotimpurile :)
După ce ne-am luat în primire JOKER CARD-urile ne-am îndreptat către cea mai apropiată gondolă. Cu Joker aveam 5 gondole incluse și diverse reduceri sau gratuități la obiectivele din zonă.
Azi urcăm pe Zwolferkogel Mountain.
Pe la cota 1500, la stația intermediară, am profitat de vremea superbă și fiind aproape singuri, ne-am exersat echilibrul în natură.
Cabană clasică de munte:
Apoi, pe la cota 1900 am descoperit un loc de joacă; pe oricare munte pe care pot ajunge și copiii, trebuie musai să fie și un loc de joacă.
Și pe vârful de 1983 m nu putea lipsi un photopoint :)
Din fericire, după prânz ploaia s-a oprit și am putut urca pe partea cealaltă a văii, pe Reiterkogel.
Avem de explorat si rezolvat un mister - "Mount Kodok" și pentru asta primim un "pass" pentru a nota indiciile.
Povestea sună cam așa: un goblin (creatură rea) pe nume Kodok a furat căciula magică a clovnului (clovnul e mascota regiunii). Rolul nostru e de a descoperi indiciile pentru a rezolva enigma :)
Traseul are 3,5 km și trebuie să ne mișcăm repejor, pentru a prinde ultima coborâre cu gondola înapoi în stațiune. Bine, nu e nicio problemă dacă pierzi ultima coborâre, traseele fiind bine marcate și dacă nu vrei să cobori pe potecă, găsești ca variantă aproape tot timpul un drum de acces ca cel din poză: cu piatră mărunțită, să nu te murdărești de noroi.
 |
| o casuta mica, simpla si tare frumoasa |
De-a lungul potecii îndeplinim diverse sarcini sau căutăm indicii care ne dezvăluie câte o literă pe care o notăm în "pass".
Surpriză în canion: pe la jumătatea lui se aude brusc un răget de urs. Ha-ha-ha, aveau o boxă ascunsă într-o nișă a peretelui, cu un senzor de mișcare. Dacă nu știam că în Austria nu mai sunt urși, poate ne speriam puțin. Sper că dacă un austriac vine în munții noștri și aude ursul să nu creadă că ursul e la difuzor :)
Într-un final goblinul este învins!
Prindem și gondola la coborâre și la stația de jos descoperim un loc de joacă/teste pentru bicicliști, in fața unor magazine de specialitate.
Da, e raiul bicicliștilor pe aici :)
Încheiem ziua în parcul din centrul Hinterglemm-ului.
Suntem puțin obosiți, dar ne refacem pana maine :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu