Băile Herculane - Morile de apă de la Rudăria -
- Cascada Bigăr - Satul Ineleț -
- Orșova - Cazanele Dunării
Băile Herculane
O stațiune ruinată. Asta îmi venea în minte când mă gândeam la Herculane. O stațiune în care lumea e "obligată" să meargă pentru tratament.
Dar în câteva zile mi-am schimbat părerea. Am descoperit o stațiune care vrea sa renască. Să-și scuture mantia urâtă care s-a așternut peste ea de prea mulți ani, după așa zise privatizări și "strategii" făcute de dinozaurii vechi din turism, care numai turism nu au vrut să facă, care după ce și-au umplut buzunarele, au lăsat în urmă ziduri crăpate și geamuri sparte.
Când te gândești la Băile Herculane, te gândești la tratament. Dar, poate nu ai nevoie. Și atunci nu trebuie să o eviți. Trebuie să o descoperi.
Vrei istorie? Găsești la Herculane.
Vrei natură, peisaje? Găsești din plin. Cade muntele pe tine aici.
Vrei să faci drumeții? Ai de unde să alegi.
Vrei revigorare, SPA și relaxare? Hai la Herculane!
Asociația ProTurism Herculane ne-a invitat un weekend, în aprilie, să vedem cu ochii noștri că lucrurile încep să se miște în micuța stațiune, că există oameni care se implică și care vor să readucă înapoi farmecul pierdut al stațiunii. Vor să facă din nou cunoscute și apreciate apele termale și, împreună cu acestea, frumusețea împrejurimilor.
Am fost pentru prima dată la Herculane. Dar acum aștept să mă întorc într-o vacanță, pentru că mai sunt lucruri de descoperit aici. Să fiu turist in țara mea.
Hotelul Afrodita
"Tabăra de bază" am stabilit-o la Hotel Afrodita, care ne-a făcut șederea tare plăcută. O echipă tânără, cu zâmbetul pe buze, care te face să uiți că ești într-o stațiune balneo.
După o zi plină, te așezi în balcon, te uiți la munții din fața ta, la cât sunt de impunători și te hotărăști cu greu să cobori la SPA.
Odată ajuns acolo, nu regreți: te așteaptă o piscină, jacuzzi-uri, saună, masaje și tot ce mai e nevoie pentru un "refresh".
Cu bateriile încărcate, ești pregătit de o noua zi.
Băile Herculane - stațiunea imperială
Având cu noi un ghid ce iubește toată această zona, pe Florin Arjocu, ziua noastră a fost una plină până seara. Am zis până seara? De fapt a fost plină până la miezul nopții; dar asta aveam să aflăm târziu, tare târziu...
Am luat stațiunea la pas, printre izvoare sulfuroase și băi în aer liber, pe lângă Băile Imperiale Austriece, pe la statuia lui Hercules, apoi pe drumul roman până la Hotelul Roman, în al cărui interior descoperim Băile Imperiale Romane.
Herculane a apărut acum 2 milenii, în anul 102, când Împăratul Traian a pus bazele stațiunii.
Romanii au înțeles potențialul tămăduitor al apelor termale și sulfuroase, când, în urma unor lupte, caii răniți si bolnavi, se însănătoșau foarte repede după ce erau lasați liberi pe malurile Cernei.
După retragerea armatei romane a început declinul băilor, deși ele au fost folosite în continuare.
După 1736 începe reconstrucția băilor de către grănicerii bănățeni, stațiunea devenind "cea mai frumoasă stațiune de pe continent", așa cum spunea Împăratul Austro-Ungariei, Franz Iosef. Împărăteasa Elisabeta (Sisi) era îndrăgostită de stațiune, venind aici de cinci ori, după ce a descoperit binefacerile izvoarelor.
Morile de apă de la Rudăria
Urmând șoseaua de la Herculane către Anina, ne abatem la un moment dat spre stânga, către comuna Eftimie Murgu (denumită până în 1970 "Rudăria").
Din centrul localității urmărim indicatorul ce ne trimite la ieșirea din sat, pe malul râului Rudăria.
Aici descoperim cel mai mare complex de mori de apă (complex mulinologic) din sudul Europei. Mergând către Cheile Rudăriei, descoperim 22 de mori de apă, restaurate sub patronajul Muzeului Astra din Sibiu. Ele sunt folosite încă la măcinat, o moară fiind gospodărită de 15-20 de familii din sat.
Cascada Bigăr
Autocarul ne duce cale de câțiva km înspre Anina, iar, la un moment dat, pe partea stângă a drumului, chiar în dreptul Paralelei 45, descoperim Cascada Bigăr.
Nu puteți rata locul: sunt mașini parcate peste tot. Unde e cascada? Ne apropiem de parapetul drumului și o găsim lângă râul Miniș, frumoasă, dar micuță. Totuși, e cochetă.
Toată lumea încearcă să coboare printre copaci, pe o potecă abruptă, cât mai aproape de râu.
Cei ce reușesc, au ocazia să o pozeze artistic, așa cum apare în fotografiile care au făcut-o celebră.
Mușchiul pe care curge și forma ei o fac frumoasa. Nu e ceva extraordinar, dar este frumoasă.
După achitarea taxei de vizitare de 5 lei, se poate merge către Izbucul Bigăr, de unde ies la suprafață apele cascadei. Poteca stâncoasă ce ajunge la izbuc se continuă cu o punte de lemn de la capătul căreia se poate urca până la gura grotei cu același nume.
Satul Ineleț
Întorși la Herculane spre seară, Florin ne propune, celor ce încă mai avem energie, să vizităm unul din satele "de deasupra norilor". Satul Ineleț, la care putem ajunge urcând pe o potecă de munte și pe câteva scări de lemn prinse de stâncă. Ne strângem zece aventurieri.
Urmăm șoseaua către Baia de Aramă și după vreo 20 km găsim pe partea stângă un mic panou ce ne arată drumul către sate. Trecem puntea peste Cerna și începem urcușul pe versantul muntelui, în serpentine scurte, dar abrupte.
Câțiva turiști coboară pe scări, un bun prilej pentru noi de a ne odihni câteva minute, înainte de asaltul scărilor de lemn.
Ne luăm inima în dinți și începem asaltul scărilor prinse de stâncile calcaroase. Avem 4 scări, în total având cam 100 m lungime. În jos ne uităm mai rar, dar ce nu face drumețul pentru o poză :)
Rugăciunile de pe panourile de lemn pe care le-am întâlnit până aici ne-au ajutat: în zare îl vedem pe Nea Luca, ieșit la o "mică" plimbare, în întâmpinarea noastră.
Ne poftește la el acasă. Dar zice că nu-i grabă, că mai avem "puțin" de mers. Și ne mai arată vreo 2 case pe versantul de peste valea adânca ce se cască în apropierea noastră. Le zărim cu greu printre copaci și căpițe de fân. Greu de crezut că mai sunt locuitori pe acolo.
Iată și școala!
- Păi cine vine aici la școala, Nea Luca?
- D-apăi, avem 4 copii la școală.
- Și învățătoarea?
- Păi și ea vine tot pe scările agățate de stâncă, pe care le-ați urcat, că face naveta.
- În fiecare zi?
- Eeee, le mai dă și pauză.
Școala a fost electrificată cu ajutorul Asociației "Free Miorița", care a adus panourile solare necesare.
De altfel, doar câteva case din cele aproape 100 câte mai sunt pe dealuri (în cele 4 sate), au panouri solare.
În rest, lampa cu gaz își face treaba în continuare.
După vreo jumătate de oră, poposim în curte la gazda noastră. E târziu, suntem obosiți și ne este foame. Gazdele se apucă de bucătarit, mirosuri "ucigătoare" vin dinspre bucătărie, iar rachiul de fructe ne dă drumul la povești care mai de care mai vesele.
Tentația de a rămâne peste noapte e mare, dar cum nu avem semnal la telefon să anunțăm colegii, o lăsăm pe altădată.
Ospățul e gata, plata e modica; e timpul să purcedem la drum, dar nu pe unde am venit, ca e mai greu noaptea; Nea Luca ne conduce până la poteca cu marcaj turistic, ce coboară în serpentine abrupte pe versant. E a doua cale de acces în sate; pe aici își cară proviziile înainte de venirea iernii, cu caii.
Coborâm vreo trei sferturi de oră, la lumina lanternelor, ieșind cu vreo 2 km în aval de locul unde am parcat mașinile; urmează o plimbare pe șoseaua pustie, la lumina lunii.
Cazanele Dunării
Ultima zi la Herculane. Autocarul ne poartă prin Orșova, Eșelnița, până ajungem la chipul lui Decebal de pe Dunăre; de aici vom închiria bărcuțe și șalupe pentru o croazieră de aproape 2 ore.
Pornim din Cazanele Mici, cu povești la bord spuse de căpitanul bărcii, trecem pe lângă Mănăstirea Mraconia și pe lângă Golful Dubova, urmând ca după intrarea în Cazanele Mari să facem o mică debarcare la Peștera Veterani.
După 10-15 minute așteptăm la ponton bărcuța să ne continue plimbarea catre Pestera Ponicova; aici, bărcile mai înguste pot intra cam 10 m în interiorul peșterii. Aceasta se poate vizita, dar intrând din sens opus, dinspre șoseaua de peste munte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu