luni, 23 iunie 2014

2014.IUNIE.08 Plimbare pe Valea Berii

Intr-un weekend cu putin soare (nici nu mai stiu cand a fost, ca mai mult ploua de vreo doua luni incoace), beam o cafea si n-aveam idei de plimbare. Cafeaua s-a terminat si ne-am urcat brusc in masina cu directia Cheia. Decat o plimbare in parc, mai bine una la munte, departe de poluare.


In plan aveam niste muguri de brad. De cules. S-au terminat proviziile de sirop de muguri din camara.




Am lasat masina la intrarea pe Valea Berii si am pornit usurel, fara graba, pe drumul forestier ce urca spre Cabana Ciucas.


Tudor, fiind dotat cu propriul aparat foto, ne mai prinde si pe noi doi in poze. Uite asa ma mai aleg si eu cu o poza. Altfel trebuie sa recurg la selfie.

Vremea era promitatoare. Nu aveam de gand sa mergem prea mult, dar nici sa ne intoarcem repede acasa.



Tudor face pauze dese. Incearca sa prinda cu aparatul lui cate un fluture, cate o floare...




L-a prins, dar n-a focalizat aparatul; trebuie sa luam unul mai pro :)

Consultam si busola pentru a fi siguri ca mergem spre nord...

...mai ales ca ne tot oprim. Sa nu pierdem azimutul :)






Apar si primii brazi, iar mugurii proaspeti coloreaza cu verde deschis varfurile crengilor.
Sunt buni la rontait, te feresc de raceala.

Ne abatem putin in dreapta, spre o mica poiana, departe de praful de pe drum.

Trecem puntea peste micul parau si facem un mic picnic.

Tocmai buna pauza. Apa-i rece, dar dorul de joaca in apa e mai puternic.

Si ne-am pus si pe treaba. Cu un ochi la Tudor si cu unul prin preajma sa nu vina vreun urs, ne-am apucat de cules cativa muguri.

Ne-a ajutat si Tudor. Un minut.

Am cules noi ce-am cules, dar asa cum bine zice indicatorul:

Si-am pornit mai sus pe drum.

Ala-i urs?!?!?

Te-am pacalit :)

Sus pe culmi se adunasera cativa nori. Parea ca ne mai lasa cam jumatate de ora uscati.








Desertul are un gust mult mai bun daca-ti susura paraiasul la picioare.

Incepe sa tune. Poza de grup si hai la drum la vale. Ploaia s-a dezlantuit cand mai aveam 50 de metri pana la masina. La fix.


Ajunsi acasa, Mihaela s-a pus pe treaba: mugurii intra in productie.


Si din muguri a iesit chestia asta :)

A doua zi, increzatori in prognoza meteo, am carat bicicletele cu masina la o padure din apropierea Ploiestiului. Am mers lejer vreo 4-5 km. Un nor se vedea la orizont, iar in spate soarele era rege. Dupa primul tunet, am facut cale-ntoarsa. Regele soare disparuse in cateva minute; norul a fost plimbat rapid de vant si ne-am trezit inconjurati de el. Nasol. Noroc ca am facut o poza la inceput. Ca dupa aia n-am mai apucat.

A inceput sa picure. Da-i la vale, dar nu prea tare. Prea multe balti adanci pe drum.
Cand mai aveam 3 km pana la masina s-a pornit potopul. Normal ca gecile de ploaie erau acasa, doar prognoza era favorabila :)
Vazand ca se ingroasa gluma (adica picaturile de ploaie) am facut cu Tudor autostopul pana la marginea satului, de unde am recuperat masina si am pornit prin gropi pline de apa si noroaie sa o culegem pe Mihaela, care ramasese cu bicicletele in padure.
Dupa ce le-am urcat pe masina, urmatoarea grija a fost sa iesim repede de pe drum, mai ales ca de pe deal se scurgeau ape colorate.

Situatia era cam uda:

video


Data viitoare plecam cu gecile de ploaie dupa noi.
Asta daca nu cumva prognoza zice ca vremea va fi buna :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu