Revenim, de data asta mai hotarati sa exploram "potecile". Echipa de 4, cu Sebastian si Cristina, cam amortiti de la lipsa de miscare :-)
Masina ramane bineinteles jos, la intersectia DN cu drumul spre M.R. Drumul e mai ingust datorita zapezii mari care a cazut in cursul saptamanii. Parca prea multa. Dar asta nu face decat sa ne bucure. Parca n-am mai vazut din copilarie asa de multa zapada.
Ajunsi la Muntele Rosu ne apucam de fotografiat si de facut planuri.
Zapada e mare-mare asa ca ne hotaram la o plimbare in jurul cabanei si la o "sesiune" de fotografie.
Totusi incercam sa vedem cum e ca pinguin...
E cam greu; zapada pana la genunchi, poate si mai mare. Ce bune erau
schiurile Silviei "parcate" in fata cabanei. Macar niste rachete. N-avem, asadar devenim sonde de zapada.
Macar e vremea frumoasa.
Vantul bate tare, dar nu e foarte frig.
Mai facem o ruga muntelui sa ne lase sa-l exploram.
Incercam cu punga. Nu iese, zapada cam moale.
Poteca spre culme nu e batuta, deci fara schiuri e chin mare. Ne lasam purtati usor pe zapada putin mai tare si pe ceva urme pe poteca spre Cabana Ciucas.
Dar nu mult.
Prima poiana ne zambeste frumos, vantul nu mai bate si facem popas.
"Pinguini" admirand natura; sau fotograful, ma rog...
Normal, poze.
Gasca din spate a venit pe urmele noastre, dar au vrut sa iasa spre Culmea Gropsoarele. Le-am aratat directia si le-am dorit succes in zapada pana aproape de mijloc (prin multe locuri)
Bem un ceai, eu mai incerc alunecarea pe zapada; nu iese; dar o tavaleala pe zapada sigur iese.
Revenim la Muntele Rosu pentru niste gustari, papanasi si bere Ciuc-as ce buna a fost.
Cam atat. A fost frumos ca am prins cer senin, vantul s-a mai domolit dupa pranz. Ne-a parut rau ca nici de data asta nu am ajuns departe de cabana din cauza zapezii.
Dar Ciucasul ramane tot acolo, ne va astepta; cu schiuri (poate) sau fara.
O sa ne intoarcem la el.
A transmis pinguinul de serviciu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu