marți, 9 februarie 2010

2010.IANUARIE.06 Plimbare pe la Muntele Rosu

A venit si prima tura de iarna dupa multa vreme. De data asta Tudor a ramas acasa din cauza frigului.
Ne hotaram sa plecam in Ciucas cu gandul de a face o plimbare mai lunga (dar totusi doar pentru o zi, ca ne asteapta copilu' acasa). Vremea se anunta cu cod colorat dupa pranz sau dupa masa si in functie de conditii ne hotaram si noi ce sa facem.
Lasam masina la intersectia DN1 cu Muntele Rosu; se putea urca pana la cabana cu lanturi sau cu cauciucuri de iarna; noi n-avem asa ca pierdem aproape o ora pe drum.

Ajungem la Muntele Rosu pe o vreme placuta cu vant slab si nu foarte frig.
Pana ne echipam noi, Matei si cu gasca sunt gata de drum, cu schiurile in picioare. Tura lor si un filmulet misto - aici si aici.
Noi mai stam sa facem o fotografie
Ne strambam putin la fotograf.
si o luam la pas; directia: Culmea Gropsoarele, urmand apoi in functie de vreme poteca spre Cabana Ciucas, cu intoarcere prin Valea Berii. Continuam cu un popas :-)
Uitasem, cand am inceput sa urcam aparuse soarele si era atat de frumos incat credeam ca putem ajunge la Cabana Ciucas pe vreme buna.
Zapada a fost destul de mare, poteca avea ceva urme dar tot intrai pana la genunchi in unele locuri (unde era zapada afanata puteai intra pana la mijloc).
Gasca cu schiuri nu se afunda mai deloc in zapada si avea viteza la urcare, noi in schimb cam pierdeam timpul cu avansatul.
Dupa vreo ora deja incepeau sa se adune codurile galbene la orizont, ceea ce nu ne incanta.
In fata noastra deja aparea putina ceata si sus se vedea ninsoarea.
Deja ne cam trecuse ideea cu continuarea traseului (pe culme cu viscol nu prea te mai poti orienta in conditii bune fara GPS si daca zapada era mare nu mai aveam timp de intoarcere pe lumina).
Asa ca ne hotaram sa urcam pana sub culme sa vedem cum e vantul pe sus :-)
N-am mai ajuns prea departe si ne-am intors, vizibilitatea era mai mica si sus se pornise viscolul mai tare.
O gasca din Brasov care a urcat putin mai sus decat noi; s-au intors si ei din cauza vremii.
Daca tot e devreme ne oprim cateva minute la un picnic si ceai cald si apoi o luam la vale.
Ne-am plimbat prin zapezi vreo 3 ore, ne-am oprit la o ciorbita la Muntele Rosu. apoi in jumatate de ora eram la masina.
Ne-a parut rau ca vremea nu a tinut cu noi, dar macar ne-am dezmortit putin picioarele.

Data viitoare o sa fie vremea buna. Simt eu!
Pa!

2 comentarii:

  1. Super plimbarea voastra, pe jos si pe asa zapada e un efort considerabil, mai ales ca ati plecat din DN. Este admirabil si minunat ca exista familii care fac iesiri in natura (adevarate, nu gratare pe marginea drumului) si putem doar spera sa ajungem la o cultura ca in Austria sau Franta, unde toata lumea apreciaza aceste valori iar copii sunt educati de mici.

    Ma gandeam ca o sugestie pentru genul asta de plimbari ar fi sa va luati niste rachete de zapada care v-ar usura treaba destul de mult prin munti de genul asta, si nu sunt o investitie mare.

    RăspundețiȘtergere
  2. Din fericire am reusit sa iesim si cu bebele la munte inca de pe la 6 luni si se pare ca am facut bine ca acum cand isi vede rucsacul vrea sa se bage in el; si la munte ii place foarte mult, nu comenteaza nici de foame nici de sete :-)
    E buna sugestia cu rachete, nu m-am gandit pana acum.
    Oricum sezonul asta o sa incercam sa ne punem schiurile in picioare pentru prima data, dar va trebui sa facem asta in cursul saptamanii cand e partia mai goala. Poate se prinde de noi, ca tare mult mi-ar placea niste schiuri de tura. Om vedea...
    Distractie maxima la Straja!

    RăspundețiȘtergere