Sa facem ceva miscare; iar cum eu vreau sa merg saptamana urmatoare la concursul organizat de Clubul de Orientare Valea Prahovei e tocmai bine; si cel mai bine e sa facem un antrenament pe traseul de concurs.
De data asta pe bicicleta suntem doar noi 3: Mihaela, Tudor si cu mine. Tudor sta confortabil in scaun.
Ne pregatim de start; putina umezeala pe drum, dar nu ne speriem.
Tudor are casca si o poarta daca purtam si noi; si atat timp cat mergem. Daca ne oprim isi da casca jos. E bine totusi ca ne lasa sa i-o punem la loc cand pornim.
Poza facuta de Elena; sa avem o poza si cu spatele :)
Un zambet si o incurajare pentru Tudor.
Drumul e usor cu 3 urcari; prima si a treia scurte, iar a doua ceva mai lunga; pe a doua nu am dus-o pana la capat pe bicicleta; sunt 15 kg :) care ma trag in spate...
Si pauza de alergare si de "coco"; cine sta in spate in scaun are nevoie de putina energie de la ciocolata, nu?
A urmat o coborare frumoasa prin padure, spre deliciul lui Tudor, care ar fi vrut viteza maxima, apoi o vale cu ceva noroaie.
Pentru o bicicleta curata ocoliti namolul :)
Ce racoare buna era pe aici. Sa te mai intorci la cele 30 de grade din oras?
Si cam gata tura. 6 km, 100 m diferenta de nivel pozitiva. Merge, mai venim.
Noroi pe biciclete? prea putin.
Asta a fost sambata.
Duminica mai facem o data tura, de data asta cu Cristi care vrea sa mearga la concurs si cu Georgiana. Care nu vrea sa mearga la concurs. Nici nu se gandea ea acum 2-3 luni ca o bagam prin noroaie; pe atunci bicicleta era buna pentru maxim o plimbare prin parc. :)
Dupa cateva sute de metri noroiul de sambata sare de pe cauciucuri. Dar pana la sfarsit il punem la loc.
De data asta o sa am si eu mai multe poze.
O bicileta "IDEALa".
Si ziceati ca e usor? Pai ma mai iau eu dupa voi?!?!
Uite, el e vinovatul!
Papam? papam... ceva dulce sa avem energie. Si daca capat doar putin...
... trec si pe la ceilalti.
Asa, deci facem stanga, apoi stanga iar si mergem, mergem, mergem.
Se invarte? se invarte. Lant are? are si lant. Pai hai mai departe.
O fi bine in scaun?
Caldura mare, asa ca facem pauze dese; mai bem apa din punga...
... mai mancam o ciocolata.
Bai, uita-te atent pe harta: noi suntem aici si trebuie sa ajungem acolo, ai priceput, da? nu?
Hai ca incercam si din unghiul asta; deci important e sa ajungem acolo, nu mai conteaza unde suntem. Acum ai priceput, da?
Ia spune mai Cristi, daca ai priceput, pe unde o luam acum?
Coborarea care a meritat urcusul.
La vale incet si la deal cu viteza, Tudor se simte ca in montagne russe.
Si o ultima pauza inainte de final; final cu un mic picnic, inainte de a sosi norii.
Pe data viitoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu