Si multi kilometri. Avem in plan Transfagarasanul si Transalpina, 2 drumuri exceptionale. De data asta doar cu masina si cu rucsacul.
Vremea se preconizeaza a fi frumoasa; doar pana la Targoviste ne ploua putin. Am zis Targoviste? auci! mai nea primaru', mai nea politaiu', daca deviezi circulatia ca inchizi un bulevard, pune naiba un indicator, sa stie omu pe unde sa o ia; si mai turnati naiba niste asfalt pe centura aia pe care am testat-o la intoarcere, ca de carne sa nu va faceti grija, v-am umplut eu frigiderul.
Sa revenim. In drum spre Curtea de Arges.
In Curtea de Arges, Biserica Domneasca; popas scurt, Tudor vrea plimbare cu rucsacul.
Manastirea Curtea de Arges.
Ups, Manole stie ce e aici; de fapt cine e aici; e Ana...
Nu stam prea mult caci ne asteapta putina miscare la Cetatea Poenari. Undeva mai jos de Vidraru, in Capataneni (ultima comuna inainte de Vidraru).
Despre Cetate se gasesc multe informatii pe net, asa ca nu insir aici cu copy/paste legenda. Spun doar ca era unul din "locurile de joaca" ale lui Vlad. Vlad Tepes.
Din sosea pana sus sunt 1480 de trepte. Motiv de bucurie pentru Tudor, care se face comod in rucsac.
Dupa ~194 m diferenta de nivel si 30 de minute de la sosea, ajungem la cetate.
Achitam cuminti "birul" de 5 lei perechea de picioare si ne avantam spre "cuibul de vulturi".
Tudor credea ca aici e topogan; cu greu il convingem ca nu e.
Sper ca nu e de pe vremea lui Tepes...
Cred, totusi, ca nu a platit biletul de intrare.
In ciuda lui Indra "indianul", sau al lui Tlaloc "aztecul" (asta daca om fi in luna Tozoztontli) ploaia a refuzat sa ne strice vacanta, iar "japoneza" Amaterasu ne-a ocrotit mereu.
Lacul si Barajul Vidraru.
Simbolul electricitatii - statuia lui Prometeu
Drumul e prost, cu gropi si cratere de la baraj si pana pe la coada lacului; dupa aceea e bun, asfalt proaspat.
Cam asta vedeam de la cabana.
Frumos loc, leagane, topogan, spre bucuria lui Tudor.
Cabana e ok, am primit o camera maricica, apa calda; peste noapte e cam racoare, dar e totusi august asa ca e suportabil. Restaurantul nu se ridica la nivelul cazarii; ori lipsuri in aprovizionare, ori lipsa unui bucatar priceput...; doar prin bunavointa ospatarului am primit cartofi "natur"; dar erau cam prea "natur", probabil bucatarul era in vacanta si ajutorul nu stie timpii de fierbere. Micul dejun a fost satisfacator; noroc ca a fost cabana plina si a fost bufet.
Una peste alta, e un loc frumos, merita stat macar o noapte.
Cam atat pentru prima zi. Nani ca suntem obositi :)
Maine mergem mai departe.
Stati pe aproape!
Fain tare! Abia astept sa-mi mai creasca junioru' sa ies si eu la plimbare in echipa precum voi!
RăspundețiȘtergerePai in curand puteti incepe :)
RăspundețiȘtergereNoi l-am dus la munte de pe la 6-7 luni, prima data in marsupiu apoi am trecut la rucsac.