2015.APRILIE.15-19 Grecia de Nord: Macedonia de Est și Tracia, episodul 1

Orestiada - Didymoteicho - Soufli - Alexandroupoli

Grecia.

Ne duce cu gândul la plajă, insule, soare, taverne...

Cam așa e, dar dacă sapi adânc descoperi că, pe lângă frumusețile ei clasice, poți avea parte de multă istorie, de sit-uri arheologice, de păduri răcoroase și plantații întinse de măslini, de munți, de orașe mici prin al căror centru istoric te poți pierde preț de câteva ore.




Ca să aflăm câte ceva despre Eastern Macedonia and Thrace, Organizația Naționala de Turism a Greciei în parteneriat cu HTS Travel, ne-au invitat într-o plimbare de la est la vest, pe itinerariul Orestiada - Didymoteicho - Alexandroupoli - Komotini - Xanthi - Kavala - Drama.

De-a lungul drumului poți descoperi mărturii din toate perioadele istorice, dar mai ales din perioada Imperiului Roman, perioadă în care a fost construită și Via Egnatia, ce lega Bizanțul (Istambul) de Dyrrhachium (actualul Durres din Albania).

Am plecat pe jumătate adormiți din București, în jurul orei 5, dar puțin după prânz intram deja în frumoasa Grecie, prin partea de este a țării, aproape de granița cu Turcia, lângă Edirne.
Suntem în regiunea Evros, ce se întinde până la țărmul mării, acolo unde vom descoperi mai târziu orașul Alexandroupoli.

Dar până acolo facem o oprire în primul oraș de după graniță, Orestiada. Suntem primiți de câteva oficialitați ale orașului, iar înainte de prezentare, firește că facem o pauză de cafea, pentru a intra în atmosfera grecească. :)

Orestiada este un oraș relativ tânăr, de aceea este considerat mai mult un oraș de tranzit. Dar merită făcut un mic popas aici, dacă nu pentru o vizită la muzeu, atunci măcar pentru a servi o cafea la una din terasele din piața centrală.

 

Nu zăbovim prea mult, căci următoarea oprire va fi puțin mai lungă. Ajungem in Didymoteicho și din viteza autocarului zărim ruinele unei vechi cetăți pe dealul în jurul căruia se află orașul.

Acesta a avut o istorie zbuciumată, încă de pe vremea romanilor, orașul de jos fiind distrus în timpul Imperiului Bizantin și apoi cucerit de Imperiul Otoman.
Se pare că numele său înseamna "ziduri gemene", fiindca existau 2 orașe fortificate, ce aveau zidurile de apărare identice.

Facem o scurtă vizită la Biserica Ortodoxă, care, în ciuda mărimii, a fost construită în numai 2 ani.

Străbatem apoi orașul pe străduțele sale înguste și ajungem în dreptul Moscheei lui Mohamed I, construită în secolul 15. Din păcate nu s-a putut vizita, dar ne-am continuat drumul, pe străduțele din ce în ce mai pustii, către dealul pe care se găsesc ruinele castelului.

Castelul Didymoteicho, construit pe vremea împaratului Justinian, în secolul al 6-lea, reprezintă una din cele mai importante construcții bizantine de pe teritoriul Greciei. Aproximativ 1000 de metri de ziduri și ruinele a 24 de turnuri mai pot fi văzute în prezent.

Plimbarea noastră până în partea de sus a castelului a culminat cu un mic picnic cu produse locale, pregătit de gazdele noastre.

Tot ce e frumos trece repede, așadar și noi pornim pe alte străduțe la vale, străduțe a căror liniște e tulburată doar de pașii noștri.

După un dejun în care am fost răsfațați cu alte produse tradiționale, ne-am continuat drumul cu autocarul către orașul Soufli, pentru a vizita Muzeul Mătăsii.

Din copilărie imi aduc aminte cum mergeam la școală să hrănim viermii de mătase cu frunze de dud adunate din cartier. Aici, la muzeu, vom vedea cum apare produsul final, mătasea. Nu sunt eu un fan al muzeelor, deci nu mă așteptam să găsesc ceva prea interesant, daaaaar, se pare că un muzeograf care iși face meseria cu pasiune, poate face un călător să plece extraordinar de încântat.

Asa a fost cazul și aici: doamna care ne-a prezentat etapele prin care mătasea ajunge de la minusculii viermi, la finele mătăsuri, probabil că a fost o actriță extraordinară într-o viață anterioară, dar care și-a păstrat pasiunea. Prezentarea ei a fost un adevarat spectacol interactiv. Așa că dacă aveți drum pe aici, nu ocoliți muzeul.

Finalul zilei ne găsește străbatând orașul Alexandroupoli, capitala regiunii Evros, un oraș relativ nou, ce până prin secolul 19 a fost doar un sat de pescari.

In 1871 orașul a fost conectat la calea ferată, zona devenind ușor accesibilă și pe uscat, nu numai pe mare. Războiul ruso-turc din 1877-1878 și-a lăsat amprenta în arhitectura orașului, în timpul reconstrucției: ofițerii ruși au decis ca străzile să fie paralele și cât mai largi pentru ca trupele să poată avansa rapid și fără să aibă parte de străduțe ce nu duc nicăieri. De aici și arhitectura diferită față de celelalte orașe vechi.


Acum e un oraș plin de viață, din viteza autocarului lăsând impresia că la terasele din centru nu vei găsi o masă liberă.

Ne cazăm pe malul mării, la Thraki Palace Hotel. Rămân cu ochii ațintiți în zare... O fi de la oboseală?

Apusul ne mai lasă lumină cât să zarim conturul insulei Samothraki, aflată în largul mării, apoi să ne retragem la o tavernă pentru ne bucura gusturile cu gastronomia grecească.
 

Va urma!