2015.APRILIE.15-19 Grecia de Nord, episodul 2: Komotini si Maroneia

Alexandroupoli - Komotini - Maroneia - Xanthi

Munți înalți ce îmbrățișează câmpiile și dealurile fertile ce coboară până pe plajele Mării Egee.

Sate de munte cu case simple, din piatră, plantații de măslini, lacuri cu păsări flamingo. Aceasta este Regiunea Rodopi.




Astăzi părăsim Alexandroupoli (și regiunea Evros), dar nu înainte de a face o scurtă vizită la 3 hoteluri de la malul mării. Asta în timp ce colegii jurnaliști s-au plimbat prin centrul orașului să verifice dacă farul (simbolul orașului) este la locul lui.

Pentru a descoperi ce ne mai oferă orașul, va trebui să mai fac o vizită și altă dată :)

Cam așa se vede vacanța de la Grecotel Hotel...

Mai târziu cu 60 kilometri, ajungem în Komotini, fiind așteptați de oficialitățile orașului la prefectură, pentru o scurtă prezentare a regiunii și pentru a ne asigura de sprijinul acestora în promovarea Macedoniei de Est și a Traciei.

Locomotiva ar vrea să plece, dar noi sigur am vrea să o ținem pe loc, să ne lase să descoperim orașul la pas.

După o vizită la muzeul de arheologie, am pornit la pas, alături de ghidul nostru grec, să descoperim puțin din istoria orașului.

Komotini, capitala Județului Rodopi, este centrul administrativ al regiunii Tracia. Conform arheologilor, Komotini există încă din secolul al 2-lea, fiind la început o mică așezare, un loc de popas lângă Via Egnatia. Cu timpul a fost construită și o cetate pentru a veghea asupra drumului roman.
O parte din ruinele cetății bizantine mai sunt vizibile și astăzi în centrul orașului.

Biserica ortodoxă din centrul orașului are o arhitectură neobișnuită, dar din păcate nu s-a putut vizita.

O ultimă oprire o facem la Muzeul Ecleziastic, aflat într-o clădire din secolul 14, care, în perioada dominației otomane, găzduia un Imaret (azil de binefacere) - "bucătării publice" ce ofereau mâncare nevoiașilor. Acum clădirea adăpostește o expoziție de icoane pictate între secolele 16-19.

Apoi ne-am pierdut pe străduțele pline de terase și cafenele,

Una din cele două moschei (Geni Tzam) ale orașului, construită în 1585 și renovată și extinsă în anul 1902. Lângă ea se află turnul cu ceas, construit în 1884 de către Sultanul Abdul Hamid al II-lea, cel care a decretat prima Constituție a Imperiului Otoman.

Oricât de îmbietoare era, am lăsat-o singurică în soare...

Am urmărit microbuzul prietenilor greci ce ne-au condus până în pitorescul sat Maroneia, unde, din fericire pentru papilele noastre gustative, am fost poftiți la o tavernă pentru a testa o mulțime din bunătățile grecești.

Maroneia, un sat tradițional aflat pe dealurile de la poalele Muntelui Ismaros, a apărut în secolul 16, când locuitorii unui orășel cu același nume de pe malul mării s-au refugiat aici pentru a scăpa de pirați.

Desigur, pirații din zilele noastre au găsit repede o domniță pe care să o răpeasca câteva secunde pentru a o păstra în istoria fotografiilor de pe facebook.

În rest, toate bune; cum ar zice italianul: "dolce far niente"!

Pornim și noi tot "dolce" prin plantațiile de măslini, de unde zărim ieșind din mare Insula Samothraki...

...apoi privind in zare către munți...

...nici nu ne dăm bine seama când au trecut cei 4 km până la...

... teatrul antic. Capacitatea teatrului era de 2500 de locuri, acesta fiind folosit până în secolul 4. În anul 2009 restaurarea a fost finalizată, 1600 de ani de liniște luând sfârșit, aici organizându-se spectacole culturale ce beneficiază de o acustică excepțională.

Părăsim liniștea din Maroneia și ne îndreptăm către magnificul oraș Xanthi.

Apusul ne prinde în goana autocarului trecând pe lângă lacul Vistonida. Zărim cu coada ochiului conturul păsărilor flamingo pe partea dreaptă, iar pe partea stângă, pe 2 insulite mici, trecem pe lângă Mănăstirea Sfântului Nicolae.

În Porto Lagos ne încântăm privirile cu lumina roșiatică a soarelui ce se stinge ușor în mare.

În scurt timp ajungem în Xanthi. După cina la Hotelul Z Palace, hotărâm să facem cunoștință cu centrul vechi al orașului.

Și uite așa ajungem cu amicii noștri greci să "happy living" într-un pub unde ne-am simțit extraordinar.

Despre minunatul Xanthi, vorbim în episodul urmator.